Decizia PSD de a incerca fortarea repetarii celui de-al doilea scrutin al alegerilor prezidentiale demonstreaza ca nici macar in cele mai elementare acte politice Romania nu dispune inca de o democratie bazata pe reguli. Este asadar posibil ca totul sa depinda, in ultima instanta, de existenta unor binevoitori in institutii presupus neutre, dispusi sa interpreteze normele cu maxima imaginatie daca asta va servi bisericutei de care tin.
Unii dintre granzii PSD se dovedesc de-a dreptul scarbiti de modul in care liderul lor incearca sa-si croiasca acum drumul spre Cotroceni, apreciind ca este vorba de o incercare disperata de temporizare a inlaturarii sale de pe prima scena a politicii – demers ce va afecta, volens-nolens, si credibilitatea partidului in ochii electoratului si ai strainatatii.
Geoana si Hrebenciuc considera ca dreptatea este de partea lor, chiar daca propriii sustinatori au furat si ei voturi – trebuie, declara ei, ca PDL sa fi furat si mai mult. In timp ce PDL a cultivat relatia cu diaspora, Geoana si-a folosit contactele de pe ambele maluri ale Atlanticului doar pentru a obtine gesturi de simpatie de la guvernele si mass-media occidentale. Campania sa de PR a functionat in ciuda faptului ca PSD s-a opus politicilor de austeritate, iar unii dintre greii partidului au, de ani buni, probleme cu acuzatii de coruptie. Poate Geoana crede ca inca se mai poate propulsa la varf prin recurgerea, acasa, la vechile metode bizantine, pe cand in exterior isi promoveaza imaginea de "occidental".
Este probabil insa mult prea tarziu pentru ca el si Hrebenciuc sa repare greselile elementare comise in campanie – vezi dezastrul de la Timisoara, intalnirea nocturna cu un mogul media si catastrofalul duel cu Traian Basescu. Pana in ultima saptamana de campanie, totul parea sa conduca la restabilirea ordinii pesediste a firii: oamenii erau dirijati si dominati ca-n vremurile "bune", astfel ca nici macar nu era nevoie de un candidat cu adevarat eficient, apt sa se bata pentru fiecare vot.
Desi Basescu a fost sabotat de cea mai mare parte a mass-media, PSD nu a inteles cat de periculos continua sa fie contracandidatul, in pofida intregului blocaj mediatic la care era supus. Intrat intr-o furtuna politica, in care supravietuirea parea improbabila, Basescu s-a dovedit, de fapt, a fi in elementul sau. Face, neindoielnic, parte din tagma politicienilor care lupta cel mai bine atunci cand sunt incoltiti si cu spatele la zid. A trezit multi oameni din apatie, dat fiind ca a reusit sa-i faca pe adversari sa-si dea arama pe fata.
Cel putin pentru cateva zile cruciale nu a mai lasat senzatia de a fi doar unul dintre multii sforari politici – o imagine care l-a urmarit inca de cand a esuat sa-si capitalizeze victoria de la referendumul din 2007. Prezenta la urne, cu 20% mai mare decat la alegerile legislative din 2008, a facut dovada talentului sau de insurgent politic.
Ar fi insa eronat sa credem ca strategia vastei coalitii aliniate spre a-l distruge si portretiza drept personaj scapat de sub control sau lipsit de raspunsuri la problemele Romaniei a fost una esuata. Basescu a pierdut multi tineri educati care il percep, intre timp, ca pe un personaj periculos de partinitor, temandu-se, in plus, ca razboiul politic se va perpetua si le va distruge viitorul. Totusi, Basescu putea fi scos de la Cotroceni printr-o infrangere zdrobitoare chiar din primul tur – daca PSD si PNL ar fi convenit sa-l nominalizeze pe Klaus Johannis drept candidatul lor unic.
Intr-un talk-show gazduit de Realitatea TV pe la inceputul campaniei electorale, Emil Hurezeanu ii vorbea insistent lui Calin Popescu Tariceanu despre aceasta formula a victoriei. Tariceanu s-a animat spunand ca era, fara doar si poate, o strategie asupra careia merita reflectat. Va fi avut, probabil, motivele sale pentru a-si dori un obscur primar de provincie la Cotroceni. Dar Geoana si Antonescu nici n-au vrut sa auda de vreo retragere, desi niciunuia nu-i convine o presedintie puternica, decisa de electorat si detinuta de un rebel ca Basescu.
Ramane de vazut daca Traian Basescu a inteles cu adevarat ca trebuie sa se maturizeze politic, dar si daca va fi capabil sa-si mentina aerul de siguranta politica afisat in ultimele luni. Va trebui sa gireze rapid formarea unui guvern care sa restabileasca increderea externa si interna in zdruncinata economie romaneasca. Doar cu ademenirea unor dezertori nu va reusi. Un guvern sub Adriean Videanu ar putea supravietui cel mult un an sau doi, pe cand Videanu insusi este personajul aparent cel mai nepotrivit pentru a convinge populatia sa accepte puzderia de masuri de austeritate ce se impun.
Daca PSD-ului ii mai vine mintea la cap, va realiza ca sfatul lui Ilie Sarbu de a sprijini un guvern minoritar PDL cat timp criza este inca in toi s-ar putea dovedi, de fapt, cat se poate de judicios, dat fiind ca ar permite depasirea actualului impas si adoptarea bugetului. Iar in acest caz Basescu nu ar mai putea poza in lider izolat, fiind nevoit sa se zbata, la randul sau, pentru ca economia si vaporul statului sa nu se izbeasca de stanci.
