» Mika Waltari (1908-1979) este unul dintre cei mai cititi scriitori din lume, fara a-si fi facut cine stie ce campanie de imagine.
» A scris in schimb romane istorice. Cel mai recent tradus in limba romana este "Secretul imparatiei", aparut la Polirom.
» Teodor Palic si-a petrecut ultimii ani din viata traducandu-l pe Waltari. Tot acesta este singurul lucru care il leaga de Finlanda.
» Cand ati citit prima carte de Waltari? Ati citit-o in romana sau in finlandeza?
— In finlandeza, bineinteles. A fost "Egipteanul", care a aparut la Editura Univers, cand redactor-sef era Denisa Comanescu. Aventura asta cu Waltari am inceput-o cu ea, cu ea am lucrat la toate cartile la Polirom, pana a plecat la Humanitas. Eu sunt inginer de profesie si neputandu-mi exercita functia aceasta in Finlanda, m-am hotarat sa invat bine finlandeza. Eram oricum atras de literatura si din intamplare m-am indragostit de aceasta prima carte a lui Waltari, pe care am tradus-o.
» Stiati finlandeza cand ati plecat din Romania?
— Nu, nu stiam. Am invatat acolo.
» Cand ati plecat?
— In 1991.
» De ce ati plecat? Doar tocmai se produsese marea schimbare?
— Are sens sa vorbim despre asta? Am plecat pentru ca eram dezorientat. A fost un entuziasm al celor care au fost pe strada in 21, 22, am trecut printr-o criza. si am plecat fara nici un interes de a pleca. Asa s-a intamplat, sa plec.
» De ce Finlanda?
— Pentru ca alte tari nu mi-au raspuns. A fost singura care mi-a oferit posibilitatea sa lucrez acolo si sa stau.
» Ati spus ca nu v-ati putut exercita profesia.
— Da, pentru ca nu mai eram asa tanar cand am plecat si limba finlandeza este foarte dificila, iar partea tehnica este o alta limba, pe care ar fi trebuit s-o invat din nou. Am fost incapabil sa practic meseria de inginer. Dar am gasit aceasta solutie. L-am descoperit pe Waltari, cu care am inceput. Dar am tradus si din alti scriitori finlandezi, am tradus din literatura contemporana "Morarul care urla la luna" de Arto Paasilinna, "Ziua usilor deschise" de Anna-Leena Harkonen, "Privire asupra istoriei Finlandei" de Matti Klinge, dar si o povestire a lui Waltari, foarte frumoasa, "Motanul chinez".
» Cat de bine castigati din traduceri?
— In general, traducerile mele sunt in paguba, dar mi-aduc mari bucurii.
» Va amintiti cum a fost la inceput, atunci cand v-ati apucat de finlandeza? A fost ceva care v-a ajutat?
— A fost foarte bine ca aveam o formatie de politehnician. Pentru ca limba finlandeza este foarte bine structurata, nu exista exceptii, exista mii de reguli. Daca stii regulile, poti vorbi corect. Din pacate, nu vorbesc atat de corect cum mi-as dori.
» De ce Waltari?
— Este un scriitor extraordinar. Nu as putea spune care este mai grozava dintre cartile lui. Sunt niste calatorii extraordinare, intr-un univers mai putin cunoscut, nu din istorie. In istorie, poti gasi referiri, depinde cum le citesti. Eu cred ca aceste carti ar putea fi o lectura particulara pentru copii, dar si pentru copiii mai mari, carora le pot da indicatii adevarate despre istorie. Cartile lui se pot citi cu multa placere, in plus exista si explicatii clare a ceea ce s-a intamplat.
» In afara de romanul istoric pentru care este cunoscut in toata lumea, Waltari a scris si un alt fel de literatura?
— Din pacate, eu nu cunosc tot. Waltari a scris foarte mult teatru, vreo 36 de piese. A scris scenarii de film, literatura existentialista, poezie, publicistica, dar si romane istorice mai mici. Eu cunosc o mica parte din opera lui, respectiv marile romane istorice, cele care l-au facut cunoscut in primul rand in alte parti, apoi in tara lui.
» Ati spus in timpul lansarii ca nu considerati "Secretul imparatiei" ca fiind capodopera lui Waltari. Care este aceasta din punctul dumneavoastra de vedere?
— Oricare din "Egipteanul", "Etruscul", "Amantii din Bizant", "Mikael Karvajalka" ar putea fi capodopera. Daca nu ar fi oricare dintre acestea, cea care ar fi existat ar fi fost capodopera. "Secretul imparatiei" nu este capodopera, dar este o carte minunata, bine scrisa.
» Cum va explicati succesul de care continua sa se bucure romanul istoric?
— Este nevoie de roman istoric, e nevoie ca lumea sa stie anumite lucruri, care s-au intamplat si care au toate sansele sa se repete. In "Secretul imparatiei" este rastignirea lui Iisus, una din marile drame ale umanitatii. Lumea continua sa fie la fel de cruda. Waltari expune lucruri care ne macina la ora actuala si care prolifereaza ca niste ciuperci.
» Cum este viata in Finlanda?
— Pentru unii este foarte buna, pentru altii foarte grea. Pentru mine este foarte grea. Asta se intampla si in Romania: pentru un traducator, scriitor, artist totul este foarte greu. Sistemul in care sunt eu remunerat ma impiedica sa am o bunastare.
» Stiti, aici inca exista impresia ca daca ai plecat din tara, o duci boiereste.
— Nu, nu e asa. Eu de multe ori sunt nevoit sa apelez la sistemul social. Bun, primesc un stipendiu pentru aceste carti pe care le traduc, din partea Uniunii Scriitorilor Finlandezi, dar acesta este mai mult simbolic. Altfel, am inteles ca viata in Finlanda e la un nivel mai bun decat o traiesc eu. Despre viata mea nu as putea spune ca este la nivelul cel mai bun.
» Exista lucruri pentru care nu ati renunta la Finlanda ca sa reveniti in Romania?
— Este foarte grea aceasta intrebare. Cu cat sunt mai mult acolo, cu atat imi doresc sa fiu mai mult aici.
» Dar cand sunteti aici, va doriti sa fiti acolo?
— Stau prea putin aici pentru a-mi dori sa ma intorc.
» De ce nu ramaneti?
— Asta-i destinul meu.
