Românii nu s-au înghesuit să participe la protestele organizate de sindicate. În schimb, au apărut o serie de bancuri legate de Emil Boc. Se pare că acesta este cel mai „eficient” mod de a protesta împotriva guvernanţilor. Ultimul pe care l-am auzit spune că Guvernul a ajuns la concluzia că, pentru a scoate ţara din criză, e nevoie de mai multe slujbe. Drept urmare, a adoptat o ordonanţă de urgenţă prin care a impus patriarhului, mitropoliţilor, arhiepiscopilor şi episcopilor să facă două slujbe în loc de una, duminica şi de sărbătorile legale. Un alt banc este acela în care bugetarii din Guvernarea Boc se întreabă dacă totuşi mai există viaţă înainte de moarte. Un al treilea banc readuce în actualitate Radio Erevan, unde un ascultător întreabă ce găsesc românii când bagă mâna în buzunar. Răspunsul este: mâna ministrului Finanţelor Publice, Sebastian Vlădescu. Drept urmare, românii au ajuns la concluzia că bancurile cu Emil Boc le concurează pe cele cu Bulă. Însă, în afară de băşcălie, românii au demonstrat că nu sunt capabili de vreo altă formă de opoziţie civică. Astfel, umorul devine o formă comodă de activism civic, amestecat cu o doză oarecare de laşitate.
