Desi majoritatea oamenilor parcurg traseul invers, Laura Tatulescu s-a nascut in America, dar a terminat Facultatea de Muzica in Romania.
Are 27 de ani si de cativa ani este angajata a Operei de Stat din Viena. In luna septembrie a avut premiera la Los Angeles cu spectacolul "Gianni Schicchi" in regia lui Woody Allen. In sezonul 2009/2010 va avea contract cu Opera de Stat din München.
Criticii de peste Ocean au descris-o ca "fermecatoare, vibranta si foarte senzuala" in rolul Laurettei din spectacolul "Gianni Schicchi", regizat de Woody Allen.
Pe Laura am intalnit-o prin reteaua sociala Facebook, unde are un cont si 232 de prieteni superactivi din intreaga lume cu care "marunteste" zilnic evenimentele culturale de pe planeta.
Intr-un interviu acordat in exclusivitate ziarului "Romania libera", Laura Tatulescu vorbeste despre drumul parcurs de la Liceul de Muzica "Dinu Lipatti" la Opera din Los Angeles, fixandu-si deja urmatorele tinte: Scala din Milano sau Covent Garden.
» Cum ai obtinut rolul din "Gianni Schicchi"? A fost un casting sau Woody Allen te-a vazut intr-un alt spectacol…
Foarte simplu: am dat o auditie la Paris maestrului James Conlon, actualmente director muzical la Opera din Los Angeles (maestrul Placido Domingo este director general), si dupa ce am cantat prima arie, s-a ridicat de pe scaun, mi-a strans mana si mi-a spus: "Esti angajata". Este un moment din cariera pe care mi-l reamintesc cu o enorma placere si satisfactie.
"Ii sunt recunoscatoare lui Woody Allen pentru personajul pe care mi l-a conceput"
» Ce inseamna pentru o tanara soprana un rol la Opera de Stat din Los Angeles si mai ales sub semnatura unui regizor atat de faimos?
Premiera din 6 septembrie marcheaza cateva lucruri foarte importante pentru cariera mea: in primul rand, debutul meu absolut intr-un teatru important american, debutul absolut in rolul Laurettei. Inca din perioada de repetitii si-a pus amprenta in mod vizibil maestrul James Conlon. Lucrez pentru prima data cu dumnealui si a stiut sa ceara fiecare detaliu cu mare precizie, dar si sa ne explice de ce. E un dirijor exceptional si un muzician incredibil. Ma simt onorata sa fi lucrat si cantat sub bagheta unui dirijor care merita din plin titlul de "Maestru".
Woody Allen este un nume foarte mare care atrage imediat atentia. Lucrul cu el a fost foarte interesant. A fost intotdeauna deschis sa auda si ce au avut artistii de spus, iar eu ii sunt recunoscatoare pentru personajul pe care mi l-a conceput (sigur, creat de mine). Este o Lauretta foarte diferita de tot ce am vazut pana acum. Aceasta Lauretta are temperament, e focoasa si are mult tupeu, un pic manipulatoare (aici e vorba de celebrul moment al ariei "O, mio bambbino caro", cand ea ii spune tatalui ei cat inseamna Rinuccio pentru ea si ca daca nu vor putea fi impreuna, ea se arunca in raul Arno), desigur, este fiica tatalui ei… Trebuie sa mosteneasca asta de undeva…
Sunt norocoasa ca am avut sansa asta.
» Cum a fost premiera si ce reactii ai primit? Critica te-a descris ca fiind "neobisnuit de sexy"…
La premiera s-a ras in hohote. A fost un succes imens. Publicul a fost arhiincantat. Woody a conceput opera ca pe un film alb-negru italian al anilor ‘40-’50. Schicchi (jucat cu mare stil de baritonul Thomas Allen) este un mafiot, cu parul lins, intr-un costum in dungi… A fost de mare efect.
Toti colegii ne-am inteles formidabil. Suntem ca o mica familie. Ne-am sustinut toti in fiecare moment, dar ne-am si distrat. Iar cei din distributie sunt toti, fara exceptie, mari profesionisti.
Nu pot sa nu-l mentionez in primul rand pe marele bariton englez Thomas Allen, care a jucat rolul titular. A fost si va ramane unul dintre cei mai mari artisti ai lumii. Iar tenorul Saimir Pirgu, interpretul rolului Rinuccio, este un tenor exceptional, cu un viitor frumos in fata.
"Neobisnuit de sexy" se datoreaza sigur si noua, dar si ajutorului primit de la Santo Loquasto, cel care ne-a conceput costumele si machiajul. Woody si-a dorit ca eu sa fiu un fel de Sofia Loren a acestei productii. Ma bucur ca a prins.
» Cum au fost repetitiile cu Woody Allen? Cum e ca regizor? Se simte ca vine din lumea filmului?
Sigur ca da. Vrand sa fie un film alb-negru, opera se deschide (inainte sa inceapa muzica lui Puccini) cu un ecran imens in fata cortinei, unde sunt scrise numele "actorilor", ca de exemplu, Vitello TONNATO, Ornella FELATIO, Aldo MELONE si Michele PROSCIUTTO, si asta pe un fond muzical al canzonetei "Funiculi, funicula…". A creat un ras general in sala.
A facut si cateva schimbari. De exemplu, la final, cand Schicchi ramane cu toata averea lui Donati, Zita se intoarce si il injunghie, evident, omorandu-l. In opera nu e asa, dar cu finalul lui Allen suntem mai aproape de conceptia de film pe care si-a dorit-o.
Woody a fost foarte constiincios, a venit la absolut toate repetitiile, ne-a explicat ce si-a dorit, iar noi de acolo am creat. Ne-a lasat sa ne folosim imaginatia, daca a coincis cu ce si-a dorit, ne lasa sa mergem mai departe, spunandu-ne ca i-a placut ideea respectiva sau… ca nu i-a placut.
» Se spune ca Woody Allen va regiza si celelalte doua parti ale trilogiei lui Puccini. Vei avea un rol si in noile spectacole?
Trebuie sa spun ca noi am facut tot tripticul puccinian (ceea ce se intampla destul de rar, de obicei fiecare opera din aceasta trilogie este cantata separat, alternativ cu o opera diferita, de exemplu la Viena s-a cantat "Gianni Schicchi" cu "Die Jakob’s Leiter" de Schönberg). Primele doua opere ale acestui triptic au fost regizate de un alt regizor de film cunoscut: William Friedkin. Woody a facut numai "Schicci".
» In stagiunea 2009/2010 vei avea un contract cu Opera din München. Cum vin aceste contracte cu operele mari ale lumii?
Contractele pot veni in mai multe moduri: fie cu ajutorul agentului, fie ca acei directori de teatru sunt in sala la unul dintre spectacolele in care evolueaza artistul respectiv.
La München debutez in luna mai 2009 in rolul Susanna din opera "Le Nozze di Figaro". Este un rol foarte aproape de sufletul meu, un rol care imi aduce satisfactii enorme. L-am studiat la Viena. si asta e o sansa mare, pentru ca cei care sunt la opera de aici, pianistii, profesorii de canto, stiu ce inseamna lucrul in amanunt, stiu ce inseamna lucrul la recitative, legato-ul mozartian. E o scoala si sunt foarte norocoasa ca am avut ocazia sa cant acest rol minunat la Viena. Ii multumesc maestrului Ioan Holender pentru increderea pe care o are in mine.
» Ti-ai dori sa ajungi pe o scena anume a lumii? Metropolitan sau Covent Garden sau o alta?
Fara indoiala… Metropolitan, Scala, Covent Garden, Paris si multe altele… Dar toate la timpul lor.
"Parintii mei se intrebau ce scoala e mai aproape de casa, iar acea scoala s-a nimerit sa fie Liceul de Muzica "Dinu Lipatti"
» Am citit ca te-ai nascut in Statele Unite, dar ai terminat Universitatea de Muzica in Romania. De ce s-a intors familia ta in Romania?
Da. M-am nascut in Statele Unite, din parinti romani. In anul 1991, dupa caderea comunismului, parintii mei s-au intors in tara (impreuna cu noi – suntem trei frati) cu un program de ajutorare a orfelinatelor si azilurilor din Romania. La muzica am ajuns din pura intamplare. Parintii mei se intrebau ce scoala e mai aproape de unde stateam in momentul respectiv, iar acea scoala s-a nimerit sa fie Liceul de Muzica "Dinu Lipatti". Am studiat doi ani vioara si doi ani viola. Trebuie sa marturisesc ca nu mi-a placut deloc. Intotdeauna mi-a placut sa le ascult, dar nu sa cant la ele. Apoi am facut doi ani sectie teoretica, fapt pentru care sunt foarte fericita deoarece tot ce am invatat atunci imi foloseste si acum. Apoi am dat la sectia de canto, dupa care am intrat imediat la Conservator. Tuturor profesorilor mei le sunt extrem de recunoscatoare pentru tot ce am invatat de la ei.
» Cum e sa schimbi tot timpul tarile si culturile?
Provocator. Ador sa descopar culturi noi si sa invat cat mai multe despre ele. Recent am fost in Tokyo (unde ma reintorc in octombrie ca sa cant din nou sub bagheta marelui maestru Ricardo Muti, in opera "Cosi fan tutte" de Mozart, o alta opera aproape de sufletul meu). Oamenii sunt extrem de bine organizati, gata oricand sa ajute cu tot ce avem nevoie, extrem de harnici. Locurile, casele, mancarea… Foarte diferit de Paris, de Amsterdam, de Los Angeles, de Hamburg etc. Fiecare oras are un specific al lui. Din pacate, timpul nu-mi permite intotdeauna sa merg si sa vad tot ce ar trebui si mi-as dori, dar in limita posibilitatilor o fac.
E ca in cantat. De fiecare data cand cant un alt rol descopar ceva nou. Asta e frumusetea a ceea ce facem. Pot sa cant un rol si de o mie de ori ca intotdeauna o sa gasesc ceva nou de facut. Asta e menirea artistului (una din ele, cel putin): sa caute sa descopere cat mai multe lucruri noi si sa le dea viata de fiecare data intr-un alt mod, ca, prin asta, sa emotioneze publicul.
» Cum a fost primul spectacol la Opera din Viena? Erai foarte tanara, abia terminasesi facultatea…
Cand s-a deschis cortina, am avut un singur gand: sunt acasa.
Woody Allen a fost intotdeauna deschis sa auda si ce au avut artistii de spus, iar eu ii sunt recunoscatoare pentru personajul pe care mi l-a conceput (sigur, creat de mine). Este o Lauretta foarte diferita de tot ce am vazut pana acum. Aceasta Lauretta are temperament, e focoasa si are mult tupeu, un pic manipulatoare."
