Recordmen absolut al licitatiilor esuate, Santierul Naval Mangalia este din nou pe tapet la privatizare. Oficiul Participatiilor Statului si Privatizarii in Industrie a rechemat la negociere investitorii interesati de preluarea pachetului de actiuni, dupa ce, in septembrie, le-a tras acestora o teapa de zile mari. Daca acum statul va merge pana la capat, in ianuarie unitatea va avea un patron.
Licitatia programata pentru 24 ianuarie nu difera prea mult de cea care s-a desfasurat pe 26 septembrie anul acesta. Aceleasi conditii, cu exceptia unor indicatii precise transmise comisiei de licitatie referitoare la pret. Surse neoficiale din cadrul OPSPI au metionat faptul ca pentru vanzarea din ianuarie este interzisa scaderea pretului final. La precedenta licitatie din septembrie organizatorii au avut libertatea de a scadea, in functie de stadiul negocierilor, pana la jumatate din pretul de pornire. Chiar cand se contura un posibil „mariaj”, comisia a revocat toate ofertele investitorilor privati care s-au aratat interesati de santier. Revenind la mult-asteptata licitatie din ianuarie, pretul de pornire este de 3,5 milioane de euro. Aceleasi clauze contractuale, ce insumeaza aproape 10 milioane de euro, reprezinta obligatii asumate de ofertanti prin programele de investitii.
Alba-neagra cu 52 de miliarde
Capitalul social al santierului este evaluat la peste 52 de miliarde lei vechi. Unicul constructor de nave al marinei militare, societatea a ramas printre ultimele „fete mari” ale industriei de aparare. Desprinderea de sectorul militar s-a facut acum zece ani, dar abia acum statul a incropit o strategie de privatizare a ramasitelor armatei. In prezent, societatea nu mai are decat un sfert din numarul salariatilor de dinainte de 2000, iar gradul de specializare in domeniul naval militar a scazut continuu prin plecarea navalistilor spre alte sectoare. Asa s-a ajuns intr-o situatie vecina cu falimentul. Fiind insa prea mica pentru declansarea unui scandal la nivel national, asa cum s-a intamplat in cazul fabricilor de avioane sau blindate, unitatea nu a trezit interesul guvernarilor anterioare si abia atunci cand s-a ajuns la fundul sacului Ministerul Economiei si Comertului a scos-o la privatizare, probabil pentru a termina odata cu privatizarea.
Strategia „top secret”
De putin timp, statul a introdus o clauza considerata de unii „neortodoxa” in procedura de negociere. Denumita „angajament de confidentialitate”, clauza ii obliga pe ofertanti sa pastreze sub tacere tot ceea ce se discuta in spatele usilor inchise. Intr-un fel, este o masura binevenita, pentru ca se reduc, cel putin teoretic, sansele ca ofertantii sa fie intelesi dinainte si sa incerce sa obtina un pret mai mic. In acelasi timp insa, opacitatea procedurilor de vanzare te face sa te gandesti, invariabil, la un aranjament.
