Femeia aceea din comuna Comana credea ca era chemata duminica sa-si voteze primarul. Un vecin de-al ei avansa ideea ca ar fi vorba de alegeri pentru deputatii din Parlamentul Romaniei. Cel mai bine informat de pe ulita stia, e drept, ca i se cerea sa aleaga un deputat pentru Parlamentul European. Dar nici el nu-si mai gasea cuvintele cand reporterul de televiziune insista sa afle cum vine treaba cu "uninominalul". Stupoare si prapad in jurul acestui cuvant, mai de nimeni inteles. El mi s-a parut a fi condensarea simbolica a confuziei multiple ce a caracterizat intregul nou context electoral. Nu ca ar fi mai complicat decat atatea tantose neoconcepte pe care le imping in limba romana neglijenta numerosi oameni politici sau comentatorii lor satelitari. Ci fiindca se vrea un fel de cuvant-valiza operational, postmodern si ramane de fapt doar o valiza inchisa. Un fel de lene generala se instaleaza in Romania cand vine vorba sa li se explice oamenilor, in cuvinte simple, continutul unui vot, miza unei alegeri, semnificatia unei rascruci de la care o poti lua pe un drum sau pe un altul: si consecintele ce pot sa decurga pentru tine, pentru colectivitate daca o iei la dreapta si nu la stanga. In Elvetia, unde se voteaza in fiecare canton de cateva ori pe an, toti factorii politici si toata administratia nu prididesc, de fiecare data, sa tipareasca brosuri explicative, sa difuzeze datele chestionarelor, sa dea detalii, sa mobilizeze electoratul. Numai in Romania se trece alert peste continutul votului pentru a se ajunge la speculatiile bizantine si anexe pe care le trage dupa el orice scrutin. si se ajunge, de asemenea, invariabil la "batalia" politica. Alegerile europene nu erau obiectul unei batalii de politica interna. Din pacate, ele au fost numai asa ceva. Nu-mi amintesc sa fi auzit vreun candidat, indiferent de partidul care il promova, ca el vrea sa mearga in Parlamentul de la Strasbourg pentru a sustine cutare orientare in politica agricola comuna si nu alta, cutare prioritate acordata dezvoltarii energiilor ecologice in detrimentul sectoarelor energofage s.a.m.d. Cele mai multe sloganuri s-au marginit sa promita vag angajamentul candidatului pentru interesele Romaniei. si de obicei tot cu subintelesul de batalie, de competitie feroce cu alte natii membre in aceeasi Uniune Europeana. Ca si cum intrarea in aceasta familie ar presupune exclusiv o batalie permanenta contra celorlalti, pentru avantaje, nu o constructie armonioasa, la care fiecare contribuie. Deci dai si lupta, intre partide, pentru mirificul barem de 5 procente si aproape strict pentru pozitionarea interna, in numele Uniunii Europene. Iar participarea la votul european a fost cat se poate de mediocra tocmai din pricina confuziei induse de sentimentul dominant ca Europa este numai un pretext pentru noi lacomii, o arena pentru vechi rivalitati nationale. E adevarat ca nici in Polonia, in Slovacia sau in Slovenia, la vremea lor, europenele nu au adus navala de electori la urne. Poate din aceleasi cauze, poate din aceeasi lipsa de experienta democratica. Dar in Romania, unde, din fericire, nu avem nici un partid antieuropean, iar partidele de la extreme au pierdut, se putea si ar trebui sa se faca mai mult pentru cunoasterea modului in care functioneaza Uniunea Europeana. Ca sa se stie cum este ea si ce vrea ea. si ca sa putem spune, vorba cantecului, "dragu mi-i unde-am intrat/si cu cin’ m-am adunat"! Cat despre scrutinul paralel care plebiscita o importanta modificare constitutionala, se vede clar ca el a devenit miza principala a alegerilor de duminica. Tocmai de aceea, fiindca parea a fi o tema strecurata pe langa europene, scrutinul acesta a provocat si boicotarea campaniei electorale in ansamblul ei. Cei care au dorit sa nu se schimbe nimic pana la viitoarele legislative au castigat. Dar s-a pierdut ocazia de a fi validata o reforma electorala pe care marea masa ar accepta-o, chit ca ea nu este bine inteleasca de cei ce ar dori-o. Data afara pe usa, reforma va reintra pe fereastra, ca atatea altele ce starnesc pasiuni si controverse, chiar pana la nivelul instantelor europene. Cel mai important este ca s-a votat si se va mai vota. Romanii se vor obisnui cu ideea ca fiecare in parte are putinta sa hotarasca. Iar atunci nu vor mai trata cu neseriozitate sau condamnabila dezinvoltura ocazia de a se implica in viata lor colectiva chiar in timpul vietii lor individuale.
Dinu Flamand este scriitor si publicist stabilit in Franta
