„Sa fim credibili”. In acesti termeni s-a adresat credinciosilor, la Cluj-Napoca, PFP Teoctist, cu prilejul infiintarii unei noi mitropolii in Ardeal. In fond, capitala transilvana se cuvenea inca din 1918 sa fie sediul unei mitropolii ortodoxe, dar circumstantele prea cunoscute, de roman-foileton, ale crearii acesteia, nedemne de o mare Biserica, ne-a lasat tuturor un gust amar in legatura cu pacatele prea lumesti, de vanitate si parvenire, ale unor inalti prelati. Ambitiile im-pulsive ale IPS Bartolomeu Anania, personalitate complexa, intelectual de marca, scriitor si teolog, fost militant politic extremist, lansat cu convingere in demersuri deseori indoielnice, sunt binecunoscute opiniei publice. Dincolo de cazul punctual al noului mitropolit, la intronizarea caruia au lipsit, semnificativ, mitropolitul Ardealului si cel al Moldovei, principala concluzie care se impune cu certitudine este refuzul, aproape explicit, al Patriarhiei ca o Lege a lustratiei sa opereze in BOR. Patriarhia noastra este hotarata nu numai sa-i „protejeze” pe acei slujitori ai Bisericii care au devenit colaborationisti ai Securitatii, in grade diferite, dar – beneficiind indirect de increderea opiniei publice, dovedita prin sondaje – se instaleaza comod si oportunist intr-o atitudine de negare in bloc a comportarii nedemne a unor prelati in lunga noapte comunista.
Din pacate, cercetarea tot mai minutioasa a unor arhive ale Securitatii, CC al PCR, MAE, alte arhive, scoate in evidenta cazuri controversate de prelati si preoti care si-au oferit cu aplicatie serviciile unor forte malefice, atee prin dogma, iar presa i-a prezentat punctual, cu detalii penibile, pe acesti informatori care acum doresc onoruri si functii eclesiastice, in loc sa se retraga umili in manastiri, in speranta impacarii cu Dumnezeu, cu oamenii si cu ei insisi. Asa este cazul notoriu al noului mitropolit din Cluj-Napoca, despre care mass-media a scris pe larg, amintind trecerea sa prin extremismul legionar (un numar nepermis de preoti au fost legionari, in acele vremuri tulburi), inchis in doua randuri, inclusiv in inchisorile comuniste, dupa care a fost trimis 12 ani pentru a pastori in SUA. Este posibil ca IPS Bartolomeu sa se autoconvinga ca a fost in interesul Bisericii oprimate sa-si ofere serviciile Securitatii, in calitate de reprezentant al ambasadei reperiste de la Washington in bisericile ortodoxe romane din SUA. Efortul sau de combatant activ al anticomunismului printre romanii Exilului din anii '60 nu a lasat impresii bune printre romano-americani, desi rapoartele ambasadorului Cornel Bogdan catre MAE si Departamentul Cultelor erau favorabile trimisului Patriarhiei, pentru zelul sau deosebit.
Cele patru decenii de comunism au fost deosebit de grele pentru poporul roman, pentru alte popoare; Biserica a suferit presiuni inimaginabile, multi preoti au fost intemnitati si au murit in inchisori, iar cei care au continuat sa slujeasca cu har si daruire erau persecutati si umiliti de Securitate, de activistii marunti de la sate, de neispraviti fara Dumnezeu. Au fost insa unii care au cedat, mai mult sau mai putin, iar printre prelatii de astazi sunt si cazuri cunoscute de zelosi colaboratori ai Securitatii pe care o Lege a lustratiei, cel putin morala,
i-ar putea indeparta de la pastorirea unor mitropolii, episcopii, de la varful ierarhiei bisericesti.
Inscaunarea noului mitropolit de la Cluj-Napoca a dovedit, daca mai era nevoie, ca Patriarhia se detaseaza cu fermitate de restul opiniei publice, in ceea ce priveste necesitatea condamnarii explicite a comunismului si a „colaborarii” unor ierarhi de astazi cu Securitatea.
