Nemaistiind pe unde sa scoata camasa politica, Guvernul bicameral Boc, condus de Traian Basescu, in calitatea sa de premier in fapt, a dat de inteles, prin declaratii mai pe goarna, mai pe "pe surse", ca se gandeste serios sa inghete salariile pe o perioada de cateva luni. Ieri, a si facut-o, de facto, marindu-le doar cu rata inflatiei. Desigur, este vorba numai de salariile bugetarilor, pentru ca asupra celor din sectorul privat Guvernul nu are nici jurisdictie, nici putere. Oricum, patronii "privatilor" le-au inghetat deja acestora salariile, sau chiar le-au redus, atunci cand nu le-au desfiintat cu totul, concediind zeci de mii (deocamdata) de angajati care produceau marfuri ramase fara cumparatori.
Oricat ar incerca sindicatele sa prezinte solutia inghetarii salariilor ca pe o masura ingrozitoare, antisociala si nedemna de un guvern format, in proportie de 50 la suta, din reprezentanti ai Partidului Social Democrat, probabil ca majoritatea romanilor inteleg ca, in contextul uneia dintre cele mai grave crize financiar-economice din istorie, solutia "curbei de sacrificiu" (sacrificam prezentul pentru a avea un viitor) se impune de la sine. La urma urmelor, asa procedeaza (aproape) fiecare dintre ei atunci cand familia sa traverseaza propria criza financiara, nelegata de nici o criza generalizata la nivel de tara sau chiar la nivelul economiei mondiale. Atunci, de ce se codeste Guvernul sa spuna pe sleau ca alta solutie nu exista, dand impresia ca realitatea economic-bugetara este mai grava decat isi poate permite sa recunoasca in fata opiniei publice?
Procedand astfel, Guvernul nu face decat sa dea un semnal cu efecte potential dezastruoase pentru evolutia leului si a Bursei de Valori Bucuresti, precum si pentru increderea putinilor investitori potentiali ramasi. Se teme oare cu adevarat cineva din acest Guvern, sau controlorii sai politici, ca populatia, in calitatea sa de electorat intr-un dublu an electoral, va trage concluzia ca a fost mintita cras in campanie? Putin probabil. Romanii nu mai cred de mult in promisiunile electorale, doar le place sa fie mintiti frumos… Mai mult chiar, doctrine politice teoretic ireductibile convietuiesc in actualul Executiv aparent pasnic, forta nucleara care le asigura coeziunea de nezdruncinat fiind generata de o sete de putere primordiala. Daca increderea in Executiv a viitorilor alegatori va scadea, vor fi afectate ambele partide aflate la guvernare.
Sovaiala de care dau dovada reprezentantii celor doua partide in a recunoaste – cu cifre — gravitatea situatiei in care se gaseste tara se datoreaza, mai mult ca sigur, faptului ca protagonistii vor sa arunce vina in carca adversarului-partener de ocazie. Este la mintea cocosului, dar nu si a politicienilor, ca in 2009 angajatii statului n-au cum primi salarii mai mari, chiar si numai in pas cu inflatia. Mai bine zis, noul buget este bazat pe o proiectie optimista a veniturilor din taxe si impozite, venituri din care se platesc aceste salarii. Intelept ar fi fost sa se puna raul inainte si sa se construiasca bugetul pe estimarile pesimiste. Daca se adeveresc cele optimiste, se pot face oricand rectificari.
S-ar putea insa ca aceia care ne conduc sa-si fi propus sa "temporizeze", amanand cat se poate vestile proaste. Eventual, pana la testul pre-prezidential al europarlamentarelor. Asta, in speranta ca Romania va fi crutata, intr-o oarecare masura, de criza mondiala. Pentru a temporiza cu succes, guvernantii nu pot cere ajutor de la FMI, pentru ca aceasta institutie ar impune un program de austeritate real si verificabil. Fara FMI, Romania va continua sa navigheze fara radar si fara asigurare pe Marea Crizelor. Iar romanilor li se ofera, spre consolare, o inghetata.
