Liberalul Crin Antonescu nu ezita sa-l atace pe Mircea Geoana, uneori mai aprig decat pe Basescu, cu toate ca are cu el o intelegere, fie si formala, privind functionarea majoritatii parlamentare si, implicit, pentru sustinerea lui Klaus Iohannis ca premier. Tonul folosit lasa insa loc de multe intrebari daca raportam declaratiile belicoase la un interes electoral comun, care a stat la baza unui aranjament politic cu termen limitat, facut in scopul vadit de a avantaja opozitia si pe fiecare candidat in parte in batalia cu seful statului. In mod cert, Antonescu isi permite sa-l critice pe Geoana – in definitiv, ce poate pierde? – fiindca stie ca principalul adversar pentru accesul in turul al doilea nu este prezidentiabilul PDL, ci candidatul unui partid care defileaza cu Iohannis cu voia PNL.
Facand o asemenea constatare, sunt dator sa adaug faptul ca pe Crin nu-l mai intereseaza astazi unitatea majoritatii, exploatata din plin de contracandidatul pesedist, ci doar torpilarea partidului in varful caruia sta ancorat un politician aflat in contact permanent cu preaiubitul si stimatul conducator PSD Ion Iliescu. Se cuvine, asadar, sa ne intrebam cum este posibil sa mai fie recunoscuta o coalitie de vreme ce atat Antonescu, cat si Geoana duc o campanie cu mesaje electorale incompatibile cu proiectul din Parlament, construit o data cu demiterea Guvernului Boc printr-o motiune de cenzura? Cei grupati in jurul pesedistului ar trebui sa aiba rezerve pronuntate fata de primarul Sibiului pentru a nu li se reprosa inainte de primul tur, pe fondul intensificarii atacurilor lui Crin Antonescu, faptul ca Geoana a facut de ras partidul, imprumutand cu seninatate un independent ales de PNL pe criterii strict liberale.
Departarea de adevar ii poate aduce "partenerului" de majoritate un avantaj substantial, mai ales daca Antonescu se hotaraste sa vorbeasca, cu ocazia unei confruntari televizate si de TVR, despre lipsa de curaj a PSD de a se bate singur cu Basescu pentru desemnarea unui premier dupa caderea Cabinetului Boc 2. Dezbaterea de la Cluj, ocolita de frica de candidatul social-democrat, nu a lovit in centru o astfel de tinta, Antonescu multumindu-se doar sa arunce din mers cu pietre in masina de partid pesedista pentru a confirma in prag de alegeri existenta unei coalitii anti-Geoana, situatie ce-i convine lui Traian Basescu daca anticotrocenistii se ataca intre ei. Este evident ca liberalii dau semne ca nu vor sa mai fie vecini cu Iliescu, Nastase, Hrebenciuc sau Vanghelie, cu care au colaborat intens, mai ales pe vremea lui Tariceanu.
Pentru acest scop nu se dau indarat sa lanseze torpile asupra liderului, cu riscul de a fi acuzati de PSD ca au risipit banii in autostrazi promise de ex-ministrul Orban sau ca au inselat statul roman prin sprijinirea afacerii Sterling in Marea Neagra. De unde rezulta ca Antonescu vrea in turul al doilea in detrimentul lui Geoana, prin adjudecarea voturilor multor pesedisti care nu au fost de acord ca "prostanacul" sa candideze pentru a nu repeta isprava de la Primaria Capitalei, cand a fost batut mar de Basescu. Personal, nu cred ca liberalul poate "rupe" prea mult din electoratul standard al lui Mircea Geoana. PSD dispune de o masa de alegatori suficient de mare pentru a-l impinge pe presedintele sau in turul urmator prin contributia directa a baronilor de la centru si din teritoriu.
Antonescu este mic copil cata vreme isi inchipuie ca, daca l-a periat odata pe tatucul Iliescu, facand trimitere la evenimentele din 1990 din Piata Universitatii, va creste in ochii stangii, iar voturile vor veni de la sine. Sau ca, daca repeta la infinit invitatia de a avea o confruntare pe teme economice cu reprezentantul PSD, va schimba locul in sondaje, in conditiile in care, sa recunoastem, in programul electoral al profesorului de istorie nu putem constata nici o "profunzime" macroeconomica de interes national. E drept, din cand in cand, vorbeste despre realizarile Guvernului Tariceanu, pe care le vrea continuate si in mandatul sau daca va ajunge presedinte, uitand sau omitand sa se raporteze la restrictiile impuse de criza. Lucru intalnit, de altfel, si la ceilalti doi candidati, ce par ca nu stiu altceva decat sa tina in brate un trecut tulbure, care, oricat de mult ar fi distilat, nu poate inlocui proiectele realiste in masura sa-i multumeasca pe cetateni.
Daca asa se doreste castigarea voturilor, alimentand o campanie gaunoasa, ma tem ca politicienii in cauza se afla intr-o eroare totala. Prea mult se simuleaza si prea putin se controleaza tinuta. Principiile sunt calcate in picioare prin atacuri la persoana iresponsabile. S-ar fi cuvenit sa vorbim acum despre idei, solutii, programe in masura sa ne faca in viitor viata normala, nicidecum despre lovituri pornite de la lansarea in plina campanie electorala a unor acuzatii la adresa unor demnitari de catre un fost procuror care l-a facut scapat pe Omar Hayssam la comanda. La rubrica "strategii de campanie" ale candidatilor nu mai apar astazi decat dezvaluirile lui Nastasiu si, eventual, greva de la metrou, transformate rapid in munitie electorala. In acest mod, institutiile statului sunt tarate la butuc de oameni predispusi sa foloseasca practicile de lupta de gherila. Nimeni n-a indraznit pana astazi sa joace atat de josnic partitura alegerilor fie in numele majoritatii constituite, fie in interesul unor feude care spera sa poata hoti si mai mult.
