» Pentru ca Arhivele Patriarhiei au ramas secrete, Mirel Banica a aflat din surse colaterale despre preoti care au sprijinit miscarea legionara si au fost rasplatiti, dupa ’46, cu posturi in Ministerul Cultelor.
» Chiar daca antisemitismul Bisericii Ortodoxe este legat de antisemitismul traditional al Bisericii Ortodoxe, eugenismul romanesc al anilor ’30 nu are in vedere eliminarea altor rase, ci igiena.
» Biserica Ortodoxa nu are o viziune de viitor, pentru ca discursul sau de "biserica dominanta" nu se adecveaza Romaniei de maine, inevitabil populata de emigranti apartinand altor religii.
» Care au fost cele mai importante surse documentare accesate si cele mai importante la care nu ai avut acces?
Sa incep cu cele la care nu am avut acces si care au devenit intr-un fel "Sfantul Graal" al cercetarii din Romania: Arhivele Patriarhiei stocate la Manastirea Antim. Dar nici nu le-am absolutizat, pentru ca la un moment dat iti dai seama ca anumite informatii de detaliu pe care le poti gasi in Arhivele Patriarhiei sunt verificabile in periodice, ca si in diversele dialoguri purtate cu martori ai acelor vremuri.
Cele mai importante arhive sunt cele stocate la Arhivele Nationale. Eu am putut parcurge doar o parte din ele. Acolo sunt accesibile de putina vreme Arhivele Ministerului Cultelor si Artelor, unde cineva care "are nas" poate gasi foarte multe informatii conexe lamuritoare. De exemplu, au aflat ca preotii legionari, care sprijinisera prin luari de pozitie in presa miscarea legionara, au fost rasplatiti cu posturi de inspectori in Ministerul Cultelor si Artelor.
Mai exista alte fonduri, unele deja foarte cunoscute, folosite de majoritatea cercetatorilor care au scris despre perioada interbelica: Ministerul de Interne, Arhiva Casei Regale, diferite fonduri particulare, cum ar fi arhiva familiei Acterian, dar inca insuficient exploatate.
Sunt fonduri care vor fi date in curand spre utilizare si care le pot rezerva cercetatorilor surprize extraordinare, cum ar fi cele legate de organizatii sportive, unde putem vedea si intelege mai bine aversiunea pe care o avea Biserica Ortodoxa Romana fata de cultul corpului in anii ’30. La fel sunt arhivele de la Radiodifuziunea Romana. Radio Romania Actualitati incepe sa emita in 1928 si imi aduc aminte lucrurile citite in presa vremii, ce pozitii inflamante aveau preotii care semnau articole, care se intrebau cum se poate difuza slujba dupa "sansonetele desantate ale negrilor din America". Sociologic vorbind, este un raspuns la modernizarea accelerata care – daca pot spune asa – "cadea" peste Romania, iar Biserica nu stia daca era canonic sau nu sa se difuzeze slujba la radio. Acum sunt posturi de radio ortodoxe si nimeni nu-si mai pune aceasta problema.
"Unde ortodoxia este bine implantata, acele teritorii vor purta o mai buna amprenta a romanismului si a romanitatii."
» Ai amintit publicatiile vremii. In anii ’30, existau foarte multe publicatii religioase. Cum se explica numarul lor mare?
In primul rand, am o explicatie geopolitica: in anii ’30, aveam de-a face cu Romania Mare, o tara care devine "mare" peste noapte. Statul roman stia foarte bine ca acolo unde ortodoxia este bine implantata, inclusiv prin publicatiile sale, acele teritorii vor purta o mai buna amprenta a romanismului si a romanitatii. Sextil Puscariu vorbeste despre "braul crucii ortodoxe" pe granita de Vest a tarii…
In anul ’28, cine stapanea presa stapanea viata politica
Sa ne gandim la aspectul pur tehnologic al acestei probleme. Noi suntem copiii televizorului. In anii ’30 nu exista televiziune. Principalii vectori de informatie erau ziarele si radioul, care apare totusi destul de tarziu, in 1928. A avea un radio in ’28 era un mare lux. Cine stapanea presa stapanea viata politica. In anii ’30 ziarele se dadeau din mana in mana. Daca tirajul real era 10.000, la o aparitie, pentru un saptamanal religios, in realitate cititorii erau mult mai numerosi.
» Exista o socoteala in carte: un ziar la trei persoane. Foarte mult.
O cauza era si calitatea extraordinara a colaboratorilor ziarelor ecleziastice. Bine, unele erau simple foi de parohie, ce se limitau strict la problemele aces-teia, nu era greu sa scrii acolo. Dar "marile" publicatii ecleziastice aveau colaboratori pe masura importantei lor simbolice, si nu numai.
"Biserica saluta fiecare mare eveniment din viata statului, dar si a monarhiei."
» Exista o influenta reciproca BOR – politica, lucru care sa fie vizibil in presa ecleziastica a vremii?
Eu am vazut doar o parte din aceasta presa, repet. Dar si asa se poate spune ca vedem cum functioneaza celebra "simfonie bizantina" a raportului BOR-Stat. Biserica saluta fiecare mare eveniment din viata statului, dar si a Monarhiei. Presa laica era si ea foarte la curent cu viata bisericii, in complexitatea sa, si nu doar cu senzationalul, cum se intampla astazi. Cu toate aceasta, impresia mea generala este ca relatia BOR-politica era mai putin prezenta in presa decat astazi. O posibila explicatie: felul "natural" de a fi si a se comporta al BOR in vremea anilor ’30, de a gestiona relatia cu politicul.
» S-a spus si la lansarea cartii ca unul dintre neajunsurile sale ar fi ca nu atinge foarte bine relatia dintre eugenie si BOR.
Aici se creeaza o confuzie: eugenismul nu e acelasi lucru cu antisemitismul. Eugenismul, in anii ’30, insemna si igienizarea satelor, invatarea unor norme de igiena si de comportament, de contraceptie, modernizarea societatii. Antisemitismul Garzii de Fier legat de antisemitismul traditional al Bisericii Ortodoxe – un subiect aparte, foarte vast si foarte delicat.
» Cum s-a ajuns totusi la aceasta confuzie?
Normele eugenice au fost folosite in Germania nazista in scopuri rasiale. In momentul in care au inceput sa fie folosite in scopuri rasiale, de ameliorare si prezervare a RASEI: sterilizarea, eliminarea pur si simplu a handicapatilor, eliminarea raselor considerate inferioare. Studiile numeroase consacrate antisemitismului si Holocaustului fac deseori referire la eugenism, ceea ce da nastere la confuzii dupa o prima privire, superficiala.
» Cum crezi ca va fi primita cartea ta? Consideri ca tema pe care o abordezi tu continua sa fie incomoda?
O carte "academica" este primita in general dupa justa ei valoare. Eu nu consider subiectul "incomod". Acesta ii poate deranja doar pe cei care judeca lumea in alb si negru, uitand ca exista si tonuri de gri. Nu exista subiecte "incomode" intr-o dezbatere normala, ci doar insuficient cercetate.
» Cum iti explici ca romanii continua sa fie foarte sensibili la tot ce tine de Biserica, inca nu se poate discuta relaxat, detasat, la rece si mai tot timpul se ajunge la istericale, si de o parte, si de alta, asa cum s-a intamplat si cu Legea Cultelor sau cu problema icoanelor in scoli?
"Partizanii neconditionati ai BOR nu au o viziune a ceea ce se intampla «apres demain»."
In anii ’30, ca sa ne focalizam pe acea perioada atat de frumoasa si atat de delicata din istoria noastra, Romania devine dintr-o, data foarte intinsa, industria se dezvolta, elitele circula, avem minoritati importante cu care nu prea stim ce sa facem. Romania si Biserica Ortodoxa Romana trebuiau sa stie sa faca fata acestor probleme legate de modernitate. Un simptom al acestei derute este si cat de mult s-a discutat atunci pentru legea cultelor. si cat de aprig. Erau lupte pentru denumire: "biserica dominanta" sau "biserica majoritara"? Dupa palaria de plumb pusa de comunisti pe aceste probleme, Romania reintra in modernitatea pe care o visam, dar pe care, iarasi, nu stim foarte bine s-o stapanim, nici noi, nici BOR. In plus, BOR astazi trebuie sa se supuna unor reguli, am intrat intr-un stat multinational numit Europa, iar BOR trebuie sa joace jocul european. Asta ar putea sa-i supere pe cei care pun Biserica Ortodoxa la temelia societatii, dar Uniunea Europeana are niste relatii contractuale cu bisericile ortodoxe, catolice, protestante. BOR este intr-o continua pierdere de putere simbolica. Asa cum a fost si criza icoanelor, care pentru mine, de la distanta, nu a fost deloc o criza. Este doar un simptom al modernizarii si un efect al modernizarii in care Romania intra si va intra din ce in ce mai mult.
Vedem ca fiecare suta de euro in plus la salariu se rasfrange in Bucuresti in standardele de viata si in calitatea masinilor. Cand salariul mediu si bogatia acestei tari si nivelul de trai vor ajunge suficient de atractive pentru natiunile sarace din Sud, in ciuda eforturilor noastre si a securizarii frontierelor, vom cunoaste aceeasi situatie ca Sudul Italiei sau Sudul Spaniei. Imigratia in Romania va creste foarte mult. Ce se va intampla? Imigrantii vor veni cu copiii, care vor merge la scoala in Romania. Ce vom face atunci, ii vom ghetoiza? Pentru ca multi dintre ei au o religie diferita de a noastra, multi sunt musulmani, nu accepta imagini religioase. Nu vreau sa par un partizan al egalizarii imediate si al corectitudinii politice cu orice pret. Vreau sa spun prin asta ca BOR si partizanii ei neconditionati nu au o viziune a ceea ce se intampla "apres demain". Adica ne vedem bine in prezent, ne gandim la maine, dar hai sa luam in calcul si ce se va intampla poimaine.
Un alt punct de vedere: un mare sociolog francez, Danielle Hervieu-Leger, a scris recent o excelenta carte referitoare la emotionalizarea religiei, la impregnarea cu emotie pe care o aduce modernizarea asupra religiei, catolica in cazul de fata. Pentru mine este foarte clar ca BOR, ca si suratele ei din Europa Occidentala, are tendinta de a se refugia in superficial si emotie. Este mult mai usor sa fii emotional decat sa gandesti si sa iei niste masuri rationale. In acelasi timp, cei care sunt partizanii eliminarii icoanelor din scoli cauta sa castige un capital de imagine pe care sa-l foloseasca in alte situatii si in diferite scopuri. Asistam la un nondialog: oameni care ataca, oameni care se apara, oameni emotionali…
"In anii ’30, se manifesta o rezerva diplomatica la nivelul ierarhiei inalte si fata de implicarea in politica de nuante extreme."
» Exista vreo legatura intre pozitia BOR in anii ’30 fata de trendurile ideologice ale vremii si ce se intampla acum cu BOR care, fara voia ei, dar si fara a lua o pozitie clara in acest sens, imprumuta atat din simbolismul, cat si din imaginea ei anumitor culori politice?
Intotdeauna BOR a avut o anumita intelepciune istorica, care a ajutat-o sa stea intotdeauna deasupra evenimentelor istorice (trendurilor, cum spuneai tu), si i-a permis sa vada intai cum decurg lucrurile si abia dupa sa ia o decizie. Ceea ce uitam noi este ca BOR nu este o institutie ca oricare alta, ea este mai mult decat o institutie.
Ea are grija de sufletele credinciosilor, este, cel putin teoretic vorbind, "nava" care ar trebui sa-i poarte spre mantuire, strabatand vremurile. In anii ’30, se manifesta o rezerva diplomatica la nivelul ierarhiei inalte si fata de implicarea in politica de nuante extreme – consecinta directa a misiunii bisericii in lume.
Astazi, dincolo de icoanele supraexpuse prin birourile politicienilor nostri sau de mataniile zornaite pe stadioane, Biserica si cei ce au puterea de decizie in cadrul ei cred ca inca vegheaza ca "nava" sa navigheze in continuare, indiferent de obstacolele sau capcanele ce-i stau in cale.
Biserica nu poate interzice imprumutarea simbolurilor acesteia in vederea construirii unor "religii politice" seculare in afara cadrului sau. Dar are mijloacele sa condamne aceste gesturi. Viitorul ne va rezerva mari surprize, cred.
