Trei oameni importanţi din Partidul Comuniştilor au plecat vineri de lângă Vladimir Voronin. Politica din Republica Moldova este un amestec de lentoare exasperantă şi de momente de ţopăială furibundă. Criza politică de fond rămâne în vigoare – incapacitatea de a alege preşedintele ţării – dar aşezarea taberelor pe teren şi forţa lor se schimbă periodic. Premierul Vlad Filat a ameninţat că merge în Parlament pentru a cere demisia unor şefi de instituţii pe care îi acuza că sunt plătiţi şi controlaţi de Vladimir Plahotniuc. Părea a fi momentul ruperii pisicii (de care am vorbit aici cu o lună în urmă). Filat a mers în Parlament, a ieşit scandal, dar partenerii de coaliţie nu şi-au retras oamenii din instituţii. S-a speculat intens că Filat ar negocia cu Vladimir Voronin alegerea unui şef al statului, ceea ce însemna schimbarea totală a alianţelor de la Chişinău. Nu s-a întâmplat nimic, problema alegerilor anticipate a rămas pe agendă, drept urmare Filat şi partenerii din Alianţa pentru Integrare Europeană au dat semne de împăcare.
De unde părea că Voronin va face jocurile, vineri a căzut ca un trăsnet vestea: Igor Dodon, Zinaida Greceanîi şi Veronica Abramciuc pleacă din Partidul Comuniştilor. Trei voturi în Parlament care ar putea permite AIE să aleagă un preşedinte şi să scape de şantajul lui Voronin. Dar simpla aritmetică nu spune destul. Primii doi din acest grup de trei erau piese grele ale partidului şi oameni apropiaţi lui Voronin. Zinaida Greceanîi a fost prim-ministru câţiva ani sub preşedinţia lui Voronin. Figură politică mai degrabă ştearsă, genul de supravieţuitor politic care îşi autocenzurează mandatul la zonele strict tehnocratice. Dacă vreţi un model din România, acela este Nicolae Văcăroiu. Voronin conducea şi controla politica, structurile de forţă, relaţiile externe, premierul Greceanîi era un fel de gestionară a economiei. Nici o reformă majoră nu a fost făcută de ea, dar nici vreun deranj major. Acapararea economiei de către apropiaţii lui Voronin părea că nu o priveşte, doamna premier se ocupa cu planurile strategice. Am întâlnit la Chişinău diplomaţi şi consultanţi străini care o apreciau pentru calm şi puterea de muncă. Înainte de violenţele din aprilie 2009 a făcut o declaraţie rămasă celebră: „Mamelor, luaţi-vă copiii acasă, jertfele umane vor fi foarte greu de evitat”. Nu mi-am dat seama nici atunci, şi nici acum, dacă era grija unei femei pentru viaţa unor tineri care urmau a fi atacaţi de sistemul în care era totuşi prim-ministru sau era doar un sinistru strigăt de luptă. Pentru Voronin a fost mereu omul ideal să ocupe o funcţie importantă fără a-l deranja. Până vineri, Greceanîi a fost candidata oficială a PCRM pentru preşedinţia statului.
Igor Dodon e o figură chiar mai interesantă. Ministru al Economiei în Guvernul Greceanîi. Candidat al PCRM pentru primăria din Chişinău, unde a obţinut un scor bun într-un oraş în care PCRM nu a dominat niciodată. Şi-a construit cu grijă aura de tehnocrat competent. Dacă îl iei la bani mărunţi, nu a făcut mare lucru cu economia moldovenească, dominată de carteluri şi sugrumată de lipsa de liberă concurenţă. Dar omul se pricepe să comunice, ţine un blog foarte activ (dodon.m). Se vorbeşte la Chişinău că plecarea sa din PCRM s-a făcut cu acordul puterii de la Kremlin. Dacă este aşa, atunci asistăm la o schemă mai largă prin care Kremlinul încearcă o înlocuire de generaţii, atât la Tiraspol, cât şi la Chişinău (Igor Smirnov a pierdut susţinerea Kremlinului, alegerile care urmează în Transnistria vor fi interesante). S-ar putea ca la fel de bine să se fi săturat moscoviţii şi de Voronin, care a devenit ineficient.
Una peste alta, vorbim despre doi oameni care îi datorează imens lui Voronin. Este genul de soluţie imorală pe care liderii AIE ar trebui să o speculeze. De fapt, există un plan, sunt asigurat de oameni bine informaţi de la Chişinău. Dodon a plecat asigurându-şi anumite condiţii. Planul este că se va alege un preşedinte independent politic, cu sprijinul celor trei fugiţi din PCRM. Numele nu este bătut în cuie, doar profilul: un independent din afara politicii şi necontroversat. Nu e atât de uşor de găsit aşa ceva. Acesta ar fi primul pas. Al doilea pas ar fi ca Dodon et Co să construiască un nou partid (sau să preia unul dintre multele partiduleţe extraparlamentare de stânga), sub sloganul reformării stângii şi să rupă ceva procente de la PCRM. Evident, are nevoie de timp pentru aşa ceva. Şi, tot evident, ar câştiga acest timp doar votând un preşedinte împreună cu AIE, evitând alegerile anticipate. Deocamdată, singurul obstacol real la acest plan pare a fi Mihai Ghimpu. Bătrânul anticomunist îi suspectează pe toţi, dar mai ales pe Filat, că plănuiesc să se dispenseze de Partidul său Liberal, deci vrea una dintre funcţiile mari în stat (preşedinte, şef al Parlamentului sau prim-ministru), ca să fie sigur. Dar recurgând la un independent pentru şefia statului, acceptabil de facţiunea Dodon, rămân prea puţine funcţii pentru partidele din AIE. Ghimpu trebuie să aleagă între o altă soluţie imorală sau a pune cruce Alianţei pentru Integrare Europeană.
O alternativă la acest plan este ca cei trei să primească funcţii în cadrul guvernului, deci să devină parte a AIE. S-a vorbit la Chişinău şi de posibilitatea ca Greceanîi să fie cea votată în funcţia de preşedinte, că tot o propusese Voronin până mai ieri. Asta ar însemna să dai pe mâna unui transfug nesigur o funcţie prea mare. Ar fi prea mult pentru bătrânul Ghimpu şi aici ar avea dreptate, este totuşi femeia care a spus „Mamelor, luaţi-vă copiii acasă”. Noroc că ăsta ar fi un plan sinucigaş chiar şi pentru Dodon et Co: ar câştiga doar pe termen scurt, dar apoi ar avea soarta trădătorilor fără viziune. Electoratul comunist este vehement împotriva AIE şi nu i-ar ierta. De altfel, dacă citeşti discursul de vineri al lui Dodon, când a anunţat plecarea, omul trasează destul de limpede priorităţile. „Soluţia noastră constă în oferirea a cel puţin trei voturi pentru procedura de alegere a unui şef de stat apartinic, care nu face parte din nici o alianţă sau structură politică, are competenţele necesare şi se bucură de respect atât în societate, cât şi în afara graniţelor Republicii Moldova”. Apoi, se războieşte cu AIE: „AIE trebuie să dispară ca un vis urât, pentru că se face vinovată de starea haotică din politică şi din societate”.
După care îi ridică osanale lui… Voronin: „Îi aducem un omagiu preşedintelui PCRM, domnul Vladimir Voronin. Îl considerăm pe dumnealui drept cel mai puternic lider politic din istoria recentă a ţării noastre. El a fortificat statalitatea Republicii Moldova ca nimeni altul şi, cu siguranţă, va rămâne în istorie”.
E clar că omul joacă pe termen lung, îl trădează pe Voronin şi apoi îl tămâiază aruncându-l în istorie,
sperând să-i moştenească electoratul.
