Fostul IAS care in anii ‘90 lupta pentru monopolul activitatii din judetul Constanta a ajuns in prezent o ruina. Parcarea centrala, pe vremuri plina de utilaje agricole si Tiruri pregatite sa duca marfa in tara, este acum goala si nu mai are nicio utilitate, in afara de aceea de a "masura" umbrele cladirilor dezafectate, care se incapataneaza sa nu se darame inca. Dintr-o data, ne trezim ca langa noi isi face aparitia o batrana ce ne ia la rost, dornica sa afle motivul prezentei noastre in acel loc. Aflam ca o cheama dna Florica si ca a lucrat o viata intreaga la IAS, inca dinainte de Marele Cutremur. "Pe atunci, lucrau aici peste 500 de oameni, nu numai din Topraisar, da si de-aia veniti din alte sate, ca la noi se castigau bani frumosi. Prapadul a inceput dupa Revolutie, ca orice au facut domnii ingineri, tot s-a ales praful. Acum, mai lucreaza doar functionarii de la birouri, ca noi, restul, ne-am dus la particularii care au cumparat pe aici." Florica nu stie prea multe despre ce se mai vinde acum la Toplacer, dar ne indruma spre sediul central, locul in care o mana de oameni mai adasta prin birouri, pentru a mai semna ultimele hartii cu antetul fostei "intreprinderi".
Altadata una dintre cele mai mari societati de zootehnie a judetului nostru, Toplacer SA Topraisar a ajuns in prezent la un pas de dezitegrare totala, din cauza unei datorii de peste 1,4 milioane USD pe care o are de achitat Agentiei de Valorificare a Activelor Statului (AVAS). Debitul fatal a fost facut in anul 1995 la defunctul Bancorex, pentru achizitionarea din Finlanda a unei instalatii supermoderne de uscare, sortare, tratare si depozitare seminte si care din cauza legislatiei confuze si a birocratiei autohtone extrem de greoaie, nu a mai fost pusa niciodata in functiune. Cumparata in 1998 de la societatea scandinava Anti Teolissuuss Oy, aceasta instalatie a fost scoasa la licitatie la pretul de pornire de 417.772 USD. Pe 17 ianuarie 2007, AVAS a scos la licitatie un total de 13 active si mijloace fixe apartinand SC Toplacer SA, valoarea acestora fiind estimata de experti undeva in jurul sumei de 1 milion USD. La aceasta licitatie s-a vandut activul Zona Centrala (incinta 2), pretul de adjudecare al acestor constructii zootehnice si al terenului aferent in suprafata de 189.000 mp fiind de aprox. 400.000 USD. S-au cumparat de asemenea si trei loturi de pamant din zona Zarguzon si doua blocuri de nefamilisti din Incinta 8, care vor fi probabil daramate de noul proprietar. Pentru instalatia de uscare si sortare, pe 17 ianuarie nu s-a prezentat niciun potential cumparator, pretul de pornire fiind considerat probabil unul mult prea mare. In scurt timp, AVAS va organiza o noua licitatie pentru vanzarea celorlalte active, sperand ca pana la finele acestui an sa recupereze intreaga suma datorata de fosta mare Intreprindere Agricola de Stat.
Victima sistemului
Dupa 1990, sute de firme cu profil agricol, ridicate pe ruinele fostelor IAS-uri si CAP-uri, au incercat sa reziste rigorilor impuse de economia de piata prin contractarea unor credite fanteziste, care aveau sa se dovedeasca fatale. In judetul Constanta, una dintre aceste societati a fost Toplacer Topraisar SA, care mostenise din comunism o impresionanta baza zootehnica, active si mijloace fixe de valori uriase si o retea de relatii comerciale care parea sa o recomande ca invingatoare in lupta pentru supravietuire. Asa a si fost, cel putin pentru cativa ani, interval de timp in care societatea a parut sa reziste pietei acerbe din domeniu si inflatiei galopante. Ca si in alte cazuri, Toplacer si-a semnat "condamnarea la moarte", odata cu obtinerea unor credite bancare. Una dintre unitatile de profil care "dadea la toata lumea" bani frumosi si promitea numeroase facilitati era, acum deja celebra Bancorex, sucursala Constanta. Dupa "decesul" acesteia, Toplacer a ajuns tributara Agentiei de Valorificare a Activelor Statului (AVAS), care in 2004, detinea actiuni de 12 miliarde lei vechi din capitalul social de 18 miliarde al societatii. In continuare, SIF era proprietara unor actiuni in valoare de 4,5 mld lei, iar actualul director al firmei, Dumitru Florea, detinea un "pachet" in suma de 2,7 miliarde lei.
Radiografia decaderii
Indrumati de fosta angajata a IAS-ului, ajungem in scurt timp la birourile societatii, aflate intr-un mic parc napadit de buruieni. Suntem intampinati chiar de directorul "dintotdeauna" al SA-ului, Dumitru Florea, care se arata putin mirat ca soarta fostului IAS mai intereseaza pe cineva. "Toata nebunia a inceput prin 1994-1995, cand Guvernul de atunci a demarat un program de restructurare si reorganizare a agriculturii, prin intermediul FPS. In baza acestui proiect, am obtinut avizele necesare pentru actiuni de retehnologizare a activitatii. Am fost in Finlanda si am decis sa cumparam de acolo o instalatie de depozitare, tratare si sortare a semintelor, cum nu mai exista la noi in tara si care daca ar fi fost montata, ar fi fost extrem de profitabila. Ne-am intors si am prezentat proiectul nostru si astfel am obtinut aprobarea sa luam de la Bancorex un credit de 1,4 milioane USD", ne spune directorul Florea. Aflam cu surprindere, ca in ‘95, cand au inceput investitiile, Toplacer avea in conturi aproape 400.000 de dolari, ceea ce demonstreaza ca era in continuare o societate extrem de profitabila. Florea povesteste ca imediat dupa obtinerea creditului, in ‘96, odata cu schimbarea Puterii, s-a modificat si politica, noua directie a Guvernului, pe linie agricol-industriala, fiind aceea de dezmembrare a fostelor mari intreprinderi. "Dadusem banii, dar nu facusem inca importul instalatiei. Am rezistat ani buni, iar pe 28 decembrie 2000, deja constituiti intr-un IMM (n.r. -forma agreata de Guvern) am semnat contractul de privatizare, impreuna cu o Asociatie Salariala formata din 101 de angajati. Intre timp, reusisem sa importam si instalatia asta de la care a plecat totul. Investitiile suplimentare facute pentru aceasta ne-au costat cam 10 miliarde lei", mai declara directorul Toplacer. In 2004, cand toata nebunia cu privatizarea s-a incheiat au inceput si lucrarile pentru instalarea agregatului finlandez. S-a sapat o groapa uriasa si tocmai cand sa inceapa lucrarile la fundatie s-a schimbat iarasi Guvernul si Toplacer a ajuns iarasi pe lista neagra. Politica de dumping promovata de ministrul Flutur i-a zapacit complet si la un moment dat cei de la Toplacer s-au trezit cu Fiscul pe cap, care a inceput sa ii ameninte, somandu-i sa vanda si sa isi achite debitele. Din cauza datoriilor existente, statul nu i-a mai lasat sa monteze instalatia si astfel, orice speranta de a rentabiliza activitatea s-a naruit, odata pentru totdeauna.
Situatia actuala
Pe data de 2 octombrie 2006, AVAS a facut publica lista debitorilor sai preluati de la Bancorex, printre numeroasele firme constantene numarandu-se si Toplacer Topraisar SA. Desi in declaratiile oficiale reprezentantii AVAS au anuntat ca valoarea soldului Toplacer este in jur de un milion de dolari, pe lista oficiala societatea din Topraisar apare cu o datorie de 2.651.808 USD, in aceasta suma fiind se pare cuprinse si alte obligatii ale agentului economic. Ce este insa surprinzator este faptul ca Toplacer este scoasa acum la vanzare, desi societatea continua sa se judece cu AVAS in contul debitului acumulat in anii ‘90. De-a lungul timpului, s-au platit bani multi la Bancorex sau AVAS, dar penalitatile si dobanzile calculate au facut ca soldul sa ramana in continuare unul urias. In ultimul an s-au vandut aproape toate bunurile mobile, iar acum AVAS a trecut la cladiri si terenuri. Pe 17 ianuarie 2007 s-a vandut Incinta 1 cu depozitele, grajdurile si terenul aferent. Noul proprietar nici nu si-a finalizat contractul de adjudecare cu AVAS si deja a blocat zona, punand agenti de paza care nu ii lasa pe cei de la Toplacer sa mai treaca prin perimetru. Problema este ca exista insa in Incinta 1 utilaje care nu au facut obiectul vanzarii si care apartin inca fostului IAS.
Un "colos" in ruine
Iesiti din sediu, pe scarile cladirii centrale, directorul Florea ne mai spune ca din cauza tuturor problemelor sus-mentionate situatia firmei s-a degradat treptat, iar in 2002 a ca ajuns una dintre societatile constantene sa fie declarata in stare de faliment. Dupa jumatate de an de "preumblari" prin fata judecatorului sindic, la sfarsitul anului 2002, Toplacer a scapat ca prin urechile acului, dupa ce instanta a dispus radierea tuturor mentiunilor legate de falimentul sau. Intre timp se alesese praful de toata bogatia SA-ului care altadata lupta pentru monopolul judetean in ceea ce priveste cresterea animalelor (in special a bovinelor) si agricultura. O parte din cladirile aflate pe raza societatii au fost daramate, actiune mult mai convenabila decat cea a administrarii si conservarii lor. Odata cu inghetarea aproape totala a activitatii, s-a luat decizia demolarii unor constructii din zona incintelor 4, 5, 6 si 7, de pe urma grajdurilor de animale, al depozitelor de legume si al bazinelor de decantare alegandu-se praful. Lipsa banilor a condus treptat la restrangerea activitatii si la "exodul" angajatilor catre alte locuri de munca.
In timp ce facem o scurta radiografie de final, unul dintre membrii actuali ai Consiliului de Administratie isi aminteste cu regret un ultim aspect al vremurilor de altadata. Aflam cu surprindere ca pe vremuri, intre ‘90 si ‘98, in grajdurile societatii erau in jur de 4.000 de animale, din care 1.400 de vaci cu lapte. Calitatea produselor de la Topraisar era foarte apreciata in intreaga tara si comenzile veneau pe banda rulanta. Ne despartim de cei de la Topracer si chiar la iesirea din comuna, ne oprim cateva minute pentru a "admira" o groapa uriasa, aflata in apropierea drumului national. Este locul in care ar fi trebuit montata instalatia finlandeza, cea de la care a pornit intreg declinul societatii.
