Pentru a spune de la inceput ceea ce este cel mai important, editia din acest an (a 13-a) a Festivalului „Sighisoara Medievala”, desfasurata in perioada 29-31 iulie, a fost o reusita deplina, chiar peste asteptarile organizatorilor (pentru prima oara Primaria orasului si-a asumat aceasta sarcina de una singura). Lucrul a fost afirmat si de oamenii de specialitate prezenti, toti avand impresia unui festival care renaste, precum inaripata Phoenix, din propria-i „cenusa”. Si aceasta nu doar datorita afluentei de public, care a depasit estimarile organizatorilor (se pare ca Sighisoara a fost vizitata in aceste zile de peste 35.000 de persoane; s-au vandut aproximativ 30.000 de bilete de intrare in Cetate, mai multe decat fusesera tiparite initial), ci in primul rand datorita calitatii acestor „vizitatori”, in cea mai mare parte a lor foarte tineri. Cu toate ca editia din acest an s-a dorit axata strict pe manifestarile culturale si artistice, exclusiv cu specific medieval, lipsind concertele cu alt tip de muzica (pentru care exista totusi destule alte prilejuri, chiar in acele zile la Targu Mures avand loc un megafestival de rock si electro), tinerii au participat cu acelasi interes si s-au bucurat, in ciuda zapuselii infernale, de spectacolele de teatru, de concertele de muzica veche, de ateliere si expozitii si chiar de conferintele sustinute de specialisti in sala festiva a Primariei. Pare incredibil, dar, cu toata amploarea participarii, numarul de procese-verbale incheiate de jandarmi si gardieni s-a situat sub 100! E cu atat mai trist ca unele televiziuni, dornice de un senzational al prostului gust, au cautat cu lumanarea doar aspectele negative, inerente unor astfel de manifestari. Atunci cand se strang la un loc 35.000 de oameni vei gasi, in mod evident, de toate felurile si calitatile posibile! Prezenta la manifestare, binecunoscutul om de teatru Ludmila Patlanjoglu s-a marturisit impresionata de calitatea publicului, numarul destul de mare depasindu-l, din proprie experienta, pe cel din locuri cu traditie precum Edinburgh sau Avignon.
Accentul pus pe dimensiunea de eveniment cultural-artistic a fost vizibil si a fost apreciat ca atare. Din multitudinea manifestarilor sa le semnalam pe cele care s-au impus cel mai tare: spectacolele stradale sustinute de „cavalerii” din Sibiu; cele trei concerte, cu mult succes, ale formatiei Tonic Strings din Elvetia; recitalurile de muzica veche ale formatiei Anton Pann din Bucuresti; excelentele spectacole sustinute pe scena de langa Turnul Cizmarilor de trupe de copii si adolescenti; marele succes inregistrat de un artist ca Dan Puric in one-man-show-ul prezentat in Piata Cetatii in seara de sambata. Alaturi de alte expozitii cu specific medieval, la Casa de Cultura a putut fi vizitata expozitia itineranta de fotografii cu tema „Biserici fortificate din Transilvania”. In sesiunea de comunicari stiintifice doamna Silvia Chitimia, cercetator la Institutul de Etnografie si Folclor, a prezentat o fascinanta expunere despre „Tema Graalului”, cucerindu-i pe tinerii prezenti cu eruditia sa in domeniile ezoterismului si ocultismului. De succes s-a bucurat, a doua zi, si conferinta dnei prof. dr. Sabina Ispas, directoarea institutului, despre „Eposul eroic”.
Noptile au fost rezervate concertelor folk din Piata Sigma, aflata la baza Cetatii. Un recital de mare succes a oferit Mircea Vintila, care a trecut in revista multe dintre excelentele compozitii ce l-au facut atat de apreciat de-a lungul vremii. A urmat o formula de patru, care ar putea constitui inceputul unei noi Pasari Colibri (?): Ducu Bertzi, Marius Batu, violonistul Mihai Nenita si „vesnic tanarul” Florian Pittis, acesta din urma intampinat de un spectator cu strigatul „Traiasca Radio 3” (?; din cate stim totusi acestui excelent post i-a fost cedata frecventa, el activand acum doar pe internet, intr-un semi-underground). Fiecare a cantat sau a recitat in legea lui piesele care i-au facut celebri si iubiti. Pentru sighisorenii care au parte rar de astfel de evenimente concertele au reprezentat o mare bucurie. Seara de inchidere a apartinut maestrului si mereu incantatorului Nicu Alifantis, precedat de localnicul Adrian Ivanitki. A urmat un foc de artificii nu foarte medieval, poate ar fi fost mai potrivita o procesiune cu torte ca in alti ani.
Dincolo de toate aceste detalii, ramane sentimentul unic pe care ti-l da in fiecare an spectacolul vechilor strazi si piete ale Cetatii populate de o mare de oameni tineri, care-si exprima in felul lor specific bucuria de a fi vii si de a incerca sa fie liberi. Pentru acest nou inceput directorul festivalului, Radu Olareanu, merita felicitat, dar important este ca succesul de acum sa fie continuat si in anii viitori, creand in timp o manifestare culturala (eventual intr-un circuit international) importanta.
