Chimistul clujean Ionel Haiduc face, pentru Romania libera, un bilant al primului an de mandat ca presedinte al Academiei Romane. El spune ca doreste sa ofere acestei institutii un rol mai activ, in conditiile in care publicul percepe Academia ca pe un cimitir al elefantilor.
» Domnule academician, cum vedeti Academia Romana la un an de cand sunteti presedintele ei?
S-a implinit un an de cand am fost ales presedintele Academiei Romane. A fost o perioada de adaptare la o functie noua, de mare raspundere, in fruntea unei institutii complexe si cu preocupari foarte variate. Ea are 62 de institute si centre de cercetare, peste 2.300 de cercetatori si numeroase probleme, legate atat de preocuparile stiintifice ale acestor institute, cat si de salarizarea cercetatorilor si de eforturile de a-i mentine in tara pe cei tineri, care au tendinta de a pleca in strainatate.
» Care este strategia dumneavoastra legata de publicatiile Academiei?
Academia are o editura, "Editura Academiei Romane", care publica multe carti bune. Incercam sa aplicam o politica selectiva, sa promovam doar lucrari de calitate. Nu orice fel de carte poate fi publicata la "Editura Academiei Romane".
De asemenea, editura publica si o serie de reviste, unele dintre ele cu mari intarzieri. Fata de acestea va trebui sa luam masuri mai severe, chiar sa le oprim aparitia. Am incercat sa schimbam orientarea revistei lunare "Academica" si sa o legam mai mult de viata Academiei Romane.
» Care este, in opinia dumneavoastra, misiunea Academiei Romane?
Academia are trei misiuni importante. Sigur, misiunea de consacrare este cea mai importanta. A doua este legata de cultivarea cercetarii stiintifice. Academia a fost creata pentru limba romana si pentru istoria romanilor, apoi s-a diversificat, acoperind toate domeniile stiintei. Este o institutie care practica cercetarea stiintifica fundamentala, la nivelul cel mai inalt. O a treia dimensiune a Academiei este aceea a implicarii in problemele societatii.
Atunci cand sunt semnalate unele probleme, cum ar fi incalzirea globala sau alte probleme arzatoare, Academia isi spune cuvantul si incearca sa atraga atentia publicului si a autoritatilor, astfel incat hotararile sa fie luate in cunostinta de cauza, bazate pe informatii fundamentate stiintific.
Nu vreau o Academie Romana de protocol. Preocuparea principala acum e sa facem din Academie o institutie concentrata pe cercetarea stiintifica, si mai putin pe sarbatoriri, aniversari si comemorari.