În vara anului 2004, deputata PNL Mona Muscă a depus plângere la Parchetul Național Anticorupție împotriva atot-puternicului premier Adrian Năstase. Ea susținea că Năstase a achiziționat un teren de 700 de metri, în strada Zambaccian, la un preţ de 11.000 de dolari, "de 25 de ori mai mic decât preţul real, de piaţă, al terenului". PNA-ul, condus la acea vreme de Ioan Amăriei, a închis dosarul. Câțiva ani mai târziu, Daniel Morar a redeschis cazul, iar în 2014 Năstase a fost condamnat la patru ani de închisoare, cu executare.
Mi-am amintit de povestea aceasta privind la pasivitatea bleagă cu care opoziția oficială, din Parlament, contemplă dezvăluirile din presă despre averea familiei lui Liviu Dragnea. Nici o reacție. Dimpotrivă, deși presa a scris că PSD a elaborat cu dedicație pentru fiul liderului PSD un proiect de lege pentru subvenționarea fermelor de porci, în Senat acest proiect a fost votat și de USR, și de PNL, cu excepția senatorului liberal Florin Cîțu.
Spre deosebire de anul 2004, acum există o instituție specializată în verificarea averii demnitarilor și înalților funcționari publici: Agenția Națională de Integritate. Această instituție ar trebui să se autosesizeze și, dacă nu o face, ar putea fi sesizată. De altfel, dezvăluirile despre averea familiei Dragnea nu sunt singurele la care ANI ar fi trebuit să reacționeze: de exemplu, România Liberă a scris despre sumele impresionante pe care le-a câștigat ministrul Gabriel Petrea, iar tolo.ro a prezentat vilele (cu piscină și teren de tenis) de care dispune managerul spitalului Sf. Maria, Narcis Copcă.
Sunt două personaje negative în această istorie: ANI și opoziția parlamentară. După ce Horia Georgescu a demisonat, ANI a fost plasată sub conducerea unui personaj instruit de către SRI și, în scurt timp, și-a dat obștescul sfârșit. Exact ca PNA-ul din 2004, mai prinde din când în când câte un funcționar obscur, dar n-a mai deranjat nici un „pește mare”. Formal, a protestat la faptul că personaje care au pierdut procese de incompatibilitate au ajuns în Parlament, dar nu a sesizat CSM-ul care, la rândul său, se putea adresa CCR. Situția aceasta arată că, într-o țară precum România, degeaba avem legi bune dacă în fruntea instituțiilor numim niște personaje gri, care știu cum să nu facă nimic.
În ceea ce privește opoziția, mă uit uimit la talentul cu care evită orice conflict major cu atot-puternicul Liviu Dragnea. Cei de la USR au preluat cu mult talent limba de lemn a opozantului și fac declarații foarte dure în care nu spun nimic.
PSD-ul lui Dragnea pare a fi incomparabil mai toxic și mai stupid decât cel al lui Adrian Năstase, din anii 2001-2004. Însă în opoziția actuală nu există nici un lider cu curajul și inițiativa pe care au avut-o, în regimul Iliescu-Năstase, Boc, Băsescu sau Mona Muscă.
