Dacă nu mergi la vot e ca și cum nu ți-ar păsa de propria ta țară. Că n-ai pe cine vota, e o cu totul altă problemă. Pe mulți i-am auzit spunând asta. Alianțe care s-au desfăcut, partide care-și schimbă haina de la o zi la alta, minciuni atârnate pe toate gardurile. Da, e adevărat. Și totuși nu sunt suficiente motive pentru a dezerta din calitatea de cetățean român.
Țara asta a mai trecut în istoria ei prin episoade de nepăsare. Unul dintre ele n-a venit din rândul poporului. Când, în anul 1917, cea mai mare parte a României era sub ocupație, în Moldova, unicul teritoriu liber, în care se retrăsese întreaga administrație, se făcea o intensă propagandă prin care românilor li se spunea să dezarmeze, să fugă, să nu mai aibă țară. Totul era bine instrumentat de la Moscova, pentru că URSS-ul dorea să facă din România, după război, o republică sovietică.
Rodul propagandei e apariția unui așa-numit Partid al Evacuării. Mesajul era cât se poate de clar – românii să renunțe la tot ce e al lor. Să nu se mai implice în nimic. Să nu mai lupte pentru viitorul patriei lor. Și să fugă în stepele Rusiei, în care să-și facă o cu totul altă viață pentru ei și urmașii lor.
Când văd azi campanii pe rețelele de socializare care merg pe ideea ca românii să-și abandoneze statutul de cetățean, prin asta însemnând mai ales neparticiparea la vot, mă gândesc la ce s-a întâmplat în trecut. Dacă există un alt Partid al Evacuării, măcar să ni se spună în față.
Cred că de prea multe ori acest popor a mers pe ideea fugii din fața dușmanului sau a gravelor probleme social-econimice ori morale. Când veneau asupra noastră hoardele barbare, ne refugiam în munți. Acum, când politica românească e plină de minciuni, ni se spune – renunțați să mai fiți cetățeni. Nu mai mergeți la vot.
Gata, români, terminați cu ideile astea defensive! Nu vă place cum merg treburile în țară? Câștigați-vă țara. Dovediți că sunteți stăpâni pe propriul pământ. Schimbați totul. Fiți solidari! Fiți voi înșivă. Pentru că acest popor are atât de multe valori, încât nu poate rămâne la statutul de slugă a destinului.
Trebuie să mergem la vot, la europarlamentare, ca să dovedim că suntem cetățeni ai Uniunii Europene nu doar pe hârtie, ci și în fapt. Și că atunci când, la Bruxelles, vor fi cerute drepturi pentru România, bani pentru proiecte, Europa să știe că acolo, în estul continentului, există o țară plină de oameni demni și puternici, nu de umbre.
