Poeta vasluiana Marina Costea dovedeste din nou ca nu-si tradeaza crezul artistic, ea propunand publicului inca doua volume: „Cearcanele universului” si „Aer de nefiinta”. In primul din acestea, poeta se confeseaza: „Am dorit sa va deschid o fereastra spre o lume de vise. Prin ea, ploaia maxima, gandurile nerostite inca. Nu stiu cine va intelege despre plansul ploilor, despre nerostira vremurilor in care dupa-amiezile sunt mirifice taine”. In „Aer de nefiinta”, Marina Costea vine si cu metafora: „Prin desertul unor sacrificari de iubire, / i-am sarutat numele noptilor tale/ Din piatra albastra a gandului se intrevedeau migratoare dureri”.
Creează un cont
Bine ati venit! înregistrați-vă pentru un cont
O parola va fi trimisă pe adresa dvs de email.
Recuperare parola
Recuperați-vă parola
O parola va fi trimisă pe adresa dvs de email.
