Cineva este dus rău de tot cu sorcova la vîrful politicii din România, dar nu este Monica Macovei, aşa cum susţine prim-ministrul. Mai degrabă, lucrurile stau exact pe dos. Căci cine altcineva decât un om îmbătat de putere ar mai încerca să schimbe realitatea prin dictat, ca în Orwell?
Se întîmplă ceva foarte bizar în vremurile guvernării Ponta 2. Corpul de control al prim-ministrului, organismul pe care actualui premier l-a condus în guvernul Năstase, face plângeri peste plângeri la DNA pentru a scoate la lumină ilegalităţile guvernării Boc. Foarte bine, sa scoată la lumină tot. Ciudat este însă că toate, dar toate plângerile au în vedere exclusiv perioada 2009-2012 şi numai ministerele conduse de cei de la PDL, nu şi pe cele pe care, în 2009, s-a întâmplat să le conducă miniştrii PSD, ca şi cum corupţia ar fi început şi se va încheia cu Boc. Nu cu trio-ul mult hulit Blaga-Berceanu-Videanu, nici cu Elena Udrea, ci cu Boc.
Apropo de Elena Udrea, această doamnă a condus un super-minster unde a avut pe mână miliarde de euro, a făcut obiectul unei campanii mediatice în care a fost acuzată de toate relele pământului, dar cumva, nu există absolut nicio plângere la DNA din partea guvernului Ponta în ceea ce o priveşte. Nici măcar una. Prim-ministrul nostru, aşa cinstit şi justiţiar cum este, nu îndrăzneşte să o atingă pe Udrea nici măcar cu o floare, asta în condiţiile în care nu pierde niciun prilej să atace guvernarea PDL-Boc. Ponta şi-a făcut un obicei prost să trimită presa după cai verzi pe pereţi acuzând guvernarea anterioară de lucruri care, dacă o iei înapoi pe fir, pot fi identificate foarte uşor la PSD sau PNL, dar, cumva, niciunul din aceste atacuri ridicole nu o au în vizor pe Elena Udrea, deşi, după linşajul de la Antena 3, ai fi zis că n-o prinde anul în libertate.
Am amintit în articolul nostru de ieri de Legea 220 din octombrie 2008 privind energia regenerabilă, adoptată pe fugă de guvernul Tăriceanu pentru clienţii PNL şi PSD. Dar nu este singura lege adoptată pe fugă de guvernul Tăriceanu, de departe cel mai iresponsabil guvern postdecembrist. Se pare că în lunile de dinaintea alegerilor din 2008, de frica rezultatelor, PNL şi PSD (adică actualul USL) au îngrămădit o mulţime de legi prin Parlament care serveau grupurilor de interese afiliate celor două partide, fără ruşine şi fără consecinţe. De aceea nu veţi vedea niciodată vreo plângere la DNA făcută de corpul de control al lui Ponta în legătură cu guvernarea „minoritară” a PNL din 2007-2008. Pentru că a fost o orgie a reglementării arbitrare în favoarea grupurilor de interese, în totală impunitate, cum nu s-a mai văzut decât pe vremea lui Văcăroiu.
Culmea a fost însă atinsă pe 14 octombrie 2008, când în urma unui raport al unei comisii constituite la cererea lui Dan Voiculescu, Parlamentul României a votat că realitatea nu există, mai exact că Ceauşescu nu a avut conturi secrete în străinătate şi, deci, Voiculescu nu le-ar fi putut folosi pentru a înfiinţa imperiul Grivco. Nu a contat nici mărturia canadienilor chemaţi în 1990 să dea de urma acestor conturi, canadieni care, atunci când s-au apropiat prea mult de adevăr, adică de Voiculescu, au fost pur şi simplu expulzaţi din ţară; nu a contat nici legătura Crescent-Securitate a lui dom' profesor Voiculescu. Parlamentul a votat. Puteau să voteze la fel de bine că Legea Gravitaţiei se suspendă pentru că efectul ar fi fost acelaşi. Gravitaţia va continua să funcţioneze, dar, din punct de vedere legal, este posibil ca cineva să „plutească” pe teritoriul României. Este o dovadă de maximă aroganţă politică şi de dereglare serioasă a mecanismelor statului de drept atunci când cineva crede că poate decreta, prin legea oamenilor, cum trebuie să fie faptele.
Ultimul venit în acest club este Victor Ponta, care se străduieşte serios să îl concureze pe Voiculescu. Anul trecut, a desfiinţat, prin forţa brută a statului şi cu mâna nefericitului Liviu Pop Consiliul de Atestare a Diplomelor pentru a împiedica un verdict de plagiat. Verdictul a venit oricum de la Universitatea Bucureşti, cea care i-a emis titlul de doctor, dar pentru Ponta, acest verdit moral nu contează (deşi aşa ceva este greu de imaginat oriunde în lume). Ceea ce contează pentru el este decizia „organelor de stat”, de parcă statul ar avea puterea să decidă ce este şi ce nu este. Este o trăsătură care scoate mai mult decât orice în evidenţă ceea ce am numit mai demult fibra profund totalitară a prim-minstrului nostru şi care iese acum la suprafaţă. Este vorba de decizia de neîncepere a urmăririi penale (NUP) dată de o doamnă procuror, Mihaela Litvin, care, la foarte scurt timp de la numirea lui Tiberiu Niţu, colegul de facultate al lui Ponta, a decretat că „fapta nu există”. Ba s-avem pardon! Fapta există şi PLAGIATUL ESTE DINCOLO DE ORICE ÎNDOIALĂ! Fapul că o doamn procuror decide că nu există, nu este, nici pe departe, suficient pentru a respinge adevărul, care, în cazul plagiatului lui Ponta, este cât se poate de manifest. Nimeni, nicăieri, în lumea academică civilizată nu mai dă şi nu va mai da niciodată doi bani pe recomandările academice ale lui Ponta şi ăsta este un adevăr care nu poate fi şters prin NUP. La Harvard sau Cambridge nu contează ce decide un procuror din România, contează ce scrie revista Nature. Am încercat la vremea respectivă să explicăm ce înseamnă un doctorat şi de ce scuzele lui Ponta că „nu poţi inova în drept” erau absolut ridicole, având în vedere că dreptul internaţional, subiectul „tezei” sale este unul din domeniile cele mai problematice şi mai îmbietoare din punctul inovaţiei. Dreptul penal internaţional nu este, cum bine zicea Ponta, ca fizica sau matematica. Dar nu este in celalat sens. Dreptul international permite inovaţie. Fizica, mai greu.
A doua decizie de NUP, cea privind participarea lui Ponta la Consiliul European de pe 28 iunie 2012 este încă şi mai aiuritoare. Dacă am înţeles bine, doamna procuror Carmen Damian, a decretat la rândul ei, că „fapta nu există” pentru că Ponta a uzurpat „atribuţiile preşedintelui” dar nu a uzurpat şi „calitatea de preşedinte”. Cu alte cuvinte, Ponta i-a luat cu forţa atribuţiile constituţionale lui Băsescu, l-a pus pe Marga să folosească în mod abuziv, adică ILEGAL, canalele de comunicare securizate de la SIE pentru a forţa Bruxelles-ul să accepte această ilegalitate, dar nu l-a scos cu miliţia pe Băsescu din palatul Cotroceni şi nu s-a proclamat preşedinte în locul lui, deci „nu i-a uzurpat calitatea”. Deci „fapta nu există”. Ne întrebăm cam câte doamne procuror gen Litvin sau Damian mai are Tiberiu Niţu la dispoziţie ca să ne explice, cu Legea in mana desigur, ce există şi ce nu. Domnul Ponta s-a dus la Bruxelles pe 28 iunie 2012 şi i s-a spus politicos „Nu vă supăraţi, dar nu ştim cine sunteţi şi în ce calitate sunteţi aici, deci nu avem ce discuta cu dvs.!”. Este asta suficient de real ca să câştige calitate ontologică în percepţia doamnei Damian, sau nu se califică la „existenţă”?
Abia instalat, Niţu începe să îşi facă datoria faţă de cel care l-a promovat şi încearcă să spele în manieră de lumea a treia reputaţia lui Victor Ponta, un om care se întâmplă să fie prim-ministru în România şi pe care, unii seduşi şi abandonaţi l-au proclamat pe-aici „impecabil”. Ei bine, „impecabilul” a declarat-o pe Monica Macovei „dusă cu sorcova”. Ăsta este un lucru pe care un bărbat nu îl face sub nicio formă în relaţie cu o femeie oricât de mult ar urî-o şi, dacă deţine o poziţie de putere politică, atunci nu o face deloc. În România, se pare că cei doi bărbaţi de frunte ai naţiunii, Ponta şi Antonescu, au ajuns unde au ajuns numai ca să jignească femeile care li se opun, ceea ce lasa o impresie jalnica.
Toată povestea din ultimele zile se învârte, de fapt, în jurul Parchetului General, cel care a dat NUP-urile lui Ponta şi aşa ne întoarcem la femei şi la rolul doamnei Udrea în numirile procurorilor şi în anihilarea DNA. Mai ţine cineva minte de ce a demisionat doamna Udrea de la Cotroceni? S-a întîmplat pentru că un reporter de la Evenimentul Zilei a scris o serie de articole despre gruparea Petrache-Bittner-Cocoş, calificată de Traian Băsescu drept „mafia personală” a lui Adrian Năstase şi a scos la lumină o tentativă de mituire din partea lui Dorin Cocoş, soţul doamnei Udrea. În declaraţia pe care a dat-o cu prilejul demisiei, Udrea a susţinut că face acest gest pentru a nu da câştig de cauză celor care vor să împiedice lupta anticorupţie declanşată de preşedinte. Asta se întâmpla în 2005.
În 2013, acelaşi ziar publică un comentariu al redactorului-şef din care rezultă că de NUP-urile lui Ponta nu se fac vinovati Niţu şi fetele lui ci… Daniel Morar care, ca interimar la Parchetul General, n-ar fi intervenit în dosare. Singura problemă este că, în calitate de şef la DNA, Morar a fost cel care a insistat că nimeni nu are dreptul să intervină în dosarul procurorului, care trebuie să fie singur responsabil de probatoriu, dar cine mai stă să urmărească faptele zilele acestea, când ele pot fi decretate prin ordonanţă de urgenţă? Dan Tăpălagă scria săptămâna trecută că acordul de coabitare Băsescu-Ponta a devenit, de fapt, o coabitare în trei, Băsescu-Ponta-Udrea. După evenimentele din această săptămână, putem vorbi despre mai mult decât de o coabitare, despre o alianţă Ponta-Udrea iar primele victime sunt, desigur, Monica Macovei şi Daniel Morar.
