In fond, ce este notorietatea? Gradul de recunoastere, popularitatea in randul publicului. Renume? Celebritate? Notorietatea adevarata poate fi recunoscuta si cantarita cel mai bine in ceea ce priveste firmele si marcile. Notorietatea brandului se masoara la cei mai importanti jucatori de pe piata produselor.
Pentru alesi, nu conteaza prea mult activitatea parlamentara, prezenta la vot (Adrian Mihei – 98% prezenta la sedinte), daca n-ai dat cu gura inundand galagios televiziunile si paginile ziarelor. Notorietatea a devenit prizoniera scandalului, a galagiei. Orice, numai scandal sa fie. Stimati cititori, luati-i la rand, dupa cum si cat s-au perindat pe micile ecrane, si extrageti de la "notorietatelisti" o singura IDEE demna de un scaun de parlamentar. Vedeti cum stam.
Ne aflam si in perioada in care se umbla dupa achizitii de la alte partide. Multe se vor dovedi sinucigase. De ce n-am avea un parlament de fotbalisti sau fosti fotbalisti, rude, rapsozi, afaceristi de succes, prieteni, manelisti, guristi, pupincuristi, fotomodele, amante, bombe sexy?! Asa cum la locale am avut baroni anchetati, traseisti, oameni de afaceri de carton s.a.m.d. Plimbarea la DNA le-a asigurat multora notorietate (notorietatea dosarelor le-a dat posibilitatea sa turuie pe tema dosarelor politice). Daca nu treci pe la DNA, mai bine nu candidezi. O imagine de femeie desteapta, frumoasa, serioasa, maritata nu aduce notorietate, mai curand un zvon despre o idila cu un personaj cu notorietate. Este grav pentru Romania daca pentru fotoliile parlamentare sunt alese femeile nabadaioase, cu sex-appeal si decolteuri adanci. Cu ce a castigat Elena Udrea? Cu decolteurile. Ce conteaza ca blonda de la Integrare, Cristina Parvulescu, nu putea face distinctia dintre Consiliul European si Consiliul Europei? Poate deveni parlamentar.
Ce se intampla acum in PD-L este de domeniul absurdului. S-a anuntat ca pedelistii de la Bistrita care vor sa candideze trebuie sa dea bani la partid inainte de inceperea campaniei, si nu dupa. Ca la bordel. Un fel de "Banii jos!". De acest "aport financiar" ar urma sa profite si candidatii impusi de la centru. In vreme ce candidatii barbati trebuie sa puna "banu’ jos", femeile candidat trebuie sa scoata decolteurile si sa apara cat mai des in tabloide, emisiuni mondene si contul hi5.
si un Nati Meir se considera indreptatit la un nou mandat, ca doar le-a propus puscariasilor eliberarea. Poate ajunge si el in PD-L (pe unde a mai trecut odata), pentru ca "Ferentariul ma vrea deputat de Bucuresti". Un hatru sugereaza PD-L s-o ia si pe Mitzura. De ce nu si pe Alina Plugaru, ca tot o curta Stolojan? Ce performante au cei cu notorietate? Magda lu’ Tolea are si ea notorietate. Poate candideaza. Ce performante are ea, in afara trancanelii?
Ma si mir ca partidele n-au apelat la Maria Vlas, pentru ca are notorietate. De ce n-ar candida si Dorel din reclame, pentru ca si el e celebru. Poate se face apel si la asinul Inciatus, "candidatul" extravagantului Caligula. Sau la asinul roz. Au si ei o bruma de notorietate.
Candidati onesti, cu activitate profesionala de prestigiu, convingeri serioase, comportament demn ar putea fi considerati "neica nimeni" in lupta cu "notorietatelistii" parazitari. Clampaneala botezata notorietate a devenit valoare. De multe ori au fost promovate "persoane" in locul personalitatilor. Iar "persoanele" ori au excelat in scandaluri, au contat pe o biografie penala, ori si-au coborat decolteurile pana au castigat notorietate fara sa fie personalitati. Cu mici exceptii, electorii au votat personaje cu care s-au obisnuit. Poti fi cunoscut de multa lume, poti sa ai si faima, dar asta nu inseamna si reputatie, prestigiu social sau cultural. Este trist ca romanii nu mai dau atentie celor apreciati pentru performante, care au facut ceva in viata. Un exemplu de parlamentar si cu notorietate, dar si cu reputatie il constituie doctorul Irinel Popescu. Un alt exemplu de notorietate calificata este cel al primarului Timisoarei, Gheorghe Ciuhandu, care s-a transferat si asupra consilierilor, aproape necunoscuti.
Normalitatea, competenta, profesionalismul, mesajul demn de respect si vizionar sunt virtuti care trec neobservate. Asemenea oameni, carora le zicem personalitati, cu calitati certe intr-un viitor Parlament, vor trece in ochii electoratului la capitolul "ilustri necunoscuti", desi ar fi cu siguranta utili, fiecare cu experienta sa, la noile legi si decizii pentru cursul favorabil al tarii. Cu o conditie: partidul sa-i faca cunoscuti. Poate vor fi preferati celor cu notorietate castigata prin fapte periferice.
La uninominal, campania electorala nu se va mai face la modul general. Eficienta va fi mai curand caravana electorala, cu steaguri si megafoane, pentru ca se deplaseaza in spatiu restrans – cateva sate, un cartier sau un orasel, adica intr-un colegiu. Depinde cum o faci – una "door to door" este greu de atins, pentru ca in doua luni n-ai timp nici sa dai buna ziua cand intri intr-o casa, daramite sa dezbati problemele obstii. Asa ca, daca tot e nevoie de muzica, manelistii par mai indicati: fac o cantare in direct.
In perioada interbelica, atunci cand jurnalistii doreau sa lichideze un politician nabadaios acesta era "bagat in uitare". Respectivii turbau, erau in stare sa suporte si injuraturi, numai sa fie luati in seama. Acum nu mai este posibil asa ceva. Ii vom suporta.
Asadar, ceea ce le lipseste candidatilor nostri este notorietatea calificata. Viitoarele alegeri ne vor dovedi criza morala si de caractere in care ne balacim. Cu atatea "persoane" cu notorietate, sa vedem cati vor mai crede in reformarea clasei politice.
Pentru asemenea personaje am indurat catuse, cand eu credeam, naiv, ca pentru milioane de romani?
