N.O.T.A. este abrevierea sintagmei None Of The Above, adică “niciunul dintre cei de mai sus”. Înscrisă în buletinele de vot, această sintagmă reprezintă un gest de sancţiune, în sensul că permite alegătorului care nu găseşte, în lista candidaţilor înscrişi în competiţia electorală, niciunul pe care să-l considere demn de a fi votat să exprime explicit acest lucru. Explicit, adică fără ca acest vot să poată fi interpretat drept neînţelegere a mecanismului de vot (ca în cazul votului nul), sau lene de a se deplasa la secţia de vot (în cazul în care alegătorul nesatisfăcut de ofertă decide să nu-şi exercite deloc dreptul la vot). Este ceea ce se mai numeşte vot alb, diferit de cel nul.
Trebuie spus că, în cele mai multe state în care există acest tip de vot, el are mai mult o valoare simbolică. Un procent mare de voturi NOTA înseamnă un avertisment dat întregului spectru politic şi conferă organului ales un grad de legitimitate redus. În măsura în care există urme de moralitate, va trebui ca politicienii să ţină cont de acest lucru. Dar există şi ţări în care există implicaţii practice ale votului NOTA. În Spania, votul alb (“Escaños en blanco”) este considerat vot valid, ceea ce face ca, dacă există un număr semnificativ de voturi de acest tip, pragul electoral să fie majorat şi să ducă la apariţia unor locuri neocupate în instituţia pentru care se organizează alegerile.
În unele state din SUA (Nevada), voturile NOTA funcţionează ca un fel de primă electorală, atribuindu-se candidatului situat pe primul loc, dar acolo s-a întâmplat ca nişte alegeri primare pentru Congres să fie câştigate de către NOTA. Lupta pentru introducerea principiului NOTA se duce în multe dintre ţările care nu l-au implementat. În Marea Britanie s-a înregistrat în 2009 un partid care se numeşte chiar NOTA, care şi-a propus să depună candidaturi în toate unităţile. Candidaţii acestui partid se obligă să demisioneze imediat în cazul în care ar obţine un mandat. Astfel, deşi legislaţia nu permite votul alb, cetăţenii au posibilitatea să-l exercite votând acest partid. Ideea a fost preluată recent în Ontario, Canada. De precizat că, spre deosebire de România, aceste ţări au reguli normale de înregistrare a unui partid. Votul alb a jucat un rol important în căderea unor regimuri comuniste. Astfel, la alegerile legislative din 1989, în Polonia s-a folosit votul negativ în circumscripţiile în care nu exista decât candidatul partidului comunist, ceea ce a făcut ca mai multe zeci de candidaţi comunişti să fie invalidaţi, devenind posibilă instalarea guvernului democratic condus de către Tadeusz Mazowiecki. Cam acelaşi lucru s-a întâmplat cu ocazia alegerilor din 1991 din Uniunea Sovietică, alegeri care au fost câştigate de către Boris Elţin şi au dus la destrămarea Uniunii Sovetice.
Trebuie precizat că un fel de NOTA există şi în România, la alegerile parlamentare, unde legea prevede că voturile albe se înregistrează separat de cele nule. În decembrie 2012 s-au înregistrat 71.364 voturi albe la Camera Deputaţilor şi 90.968 la Senat. Doar că, în ţara în care locurile de reprezentanţi în birourile secţiilor de vot se cumpără pe bani grei, nici un alegător responsabil şi ne-naiv nu va risca să introducă în urnă un buletin imaculat, prea uşor de transformat într-un vot bun pentru unul dintre competitori. Cu puţină bună-credinţă, prevederea respectivă ar putea fi “securizată” prin alocarea unui careu alb la sfârşitul buletinului, în care să se poată aplica ştampila.
Legislaţia electorală română, în urma unor modificări succesive, justificate doar de ipocrita nevoie de a economisi banii bugetarilor, face ca o serie de demnităţi elective să poată fi câştigate cu un număr foarte mic de voturi, raportat la totalul alegătorilor. Este cazul alegerii primarilor şi a preşedinţilor de consilii judeţene, unde se câştigă după un singur tur, indiferent de participare şi de procentajul obţinut, ceea ce favorizează realegerea celui care ocupă deja funcţia respectivă. O prevedere care ar stipula ca, dacă numărul voturilor albe îl depăşeşte pe cel obţinut de primul clasat, alegerile să fie reluate (eventual, cu depunerea de noi candidaturi) ar da o şansă în plus reprezentanţilor opoziţiei.
Dar am sărit prea departe. O primă treaptă ar fi instituţionalizarea votului alb, sau cum s-o numi, care să permită exprimarea nemulţumirii faţă de toate candidaturile printr-o formă de vot care să nu mai poată fi considerată anti-sistem – din moment ce ar face explicit parte din regula alegerilor libere. Chiar fără consecinţe practice. Nu ar trebui considerată drept o schimbare efectivă a legislaţiei, ci doar o perfecţionare tehnică (din moment ce votul nul şi cel alb există deja), deci Curtea Constituţională n-ar avea de ce să pretindă intrarea în vigoare abia după un an.
