Noi suntem urmasii Romei!

Teribile imagini, expulzarile romanilor de la Roma! Vor urma probabil si altele, tot din Italia, probabil si din alte tari. Ne vor marca multa vreme. Orice curent de opinie provocat de emotii colective poate fi nedrept si reductiv, dar odata format nu-l mai impiedica nimeni sa se propage si sa dainuie ani in sir. Or, crima din gropile Romei ne va lipi multa vreme eticheta de popor violent, barbar, primitiv. Pe nedrept, dar cui sa-i mai pese? E prima mare problema de incompatibilitate culturala, si de clivaj grav, care explodeaza in interiorul Uniunii Europene. Una neprevazuta de protocoale si acorduri, un fel de moment al adevarului ce vine sa calce cu brutalitate peste cele mai bune intentii. Cine a urmarit cu atentie reactiile din Italia poate vedea ca ele nu contesta nici dreptul romanilor de a-si cauta de lucru in Peninsula, nici onestitatea multora. Ceea ce nu inteleg italienii este – cum sa-i spun? – conceptia acestor oameni despre viata. Nu-i vorba de filosofie, ci de intrebari care sar in drum de indata ce te uiti mai atent la felul cum traiesc ei acolo. Tigani sau nu (sa nu se ofuscheze pedantele asociatii care vegheaza doar la ortografia corecta a cuvantului rrom, dar niciodata nu ies in strada sa denunte inexistenta unor programe sociale romansti, reale, pentru rromi!), ei sunt cu totii niste marginali care adopta programul de viata tiganesc cel mai caricatural. Stau de ani de zile in cea mai sinistra promiscuitate, ignorand normele elementare de igiena, aproape fara nici un contact real cu populatia locala, fara perspectiva de a le putea asigura cel putin copiilor o integrare reala in societatea italiana etc. De ce  au venit? – se intreaba italienii. Ce vor sa faca, dupa ce vor fi reciclat toate  bucatile feroase si neferoase de la periferia oraselor italiene, dupa ce vor fi ghicit in palma viitorul tuturor naivilor? Dupa ce vor fi furat toate bicicletele nepazite si vor fi imbacsit toate inchisorile? Saracia din Romania nu explica deloc faptul ca se deplaseaza in masa si raman doar intre ei. Se poate presupune ca mai toti cei care se inghesuie in satrele improvizate de la periferia Romei (tigani sau nu) aveau o locuinta modesta, un apartament, un acoperis sedentar la locul lor de bastina. Or, multi  s-au obisnuit cu "bidonviluri", improvizatiii din cartoane, din tabla si din tot felul de bidoane, in care traiesc ca niste animale. Ce fel de viata e asta? Care sunt valorile umane de baza pentru acesti noi barbari de la portile Romei, intre timp intrati si inlauntrul limesului european? Nimeni nu mai vede asa ceva in restul Europei de cateva decenii bune. Italienii au fost, e drept, imediat dupa cel de-al doilea razboi modial, imigratia cea mai masiva din Franta. Dar si ei, iar mai apoi portughezii au inceput prin a se instala decent, urmand preceptele unei vieti sociale subintelese, copiind de la gazde si aducand propriile lor retete. Dar aceste valuri de imigranti romani aduc chiar la Roma cosmarul unor vremuri famelice apuse, in care tribul primitiv se aduna in jurul ceaunului si trece in revista faptele de vanatoare ale zilei. Iar Roma se sperie de urmasii Romei, reveniti sa bantuie pe maidanele Cetatii Eterne, in crepusculul acestui incert inceput de veac, cand nici sosirea barbarilor nu mai este o solutie (daca e sa evocam in acest text si umbra unui al doilea poet, de asta data un grec). De unde sa stie ei, romanii cei de astazi, ca de cateva zeci de ani potentatii cu veleitati europene ai Romaniei descind din Mercedes direct in noroaiele ulitelor bucurestene si isi inconjoara noile lor palate kitsch cu ziduri inalte, numai sa nu vada bordeiele cu care se invecineaza pe malul lacurilor. De unde sa stie ca nici un guvern roman nu s-a gandit vreodata sa puna in practica reale programe sociale pentru a aduce cu adevarat in secolul 21 o buna parte din populatia acestei tari iesite "din coapsa Daciei si-a Romei", cum suna pana nu de mult un talamb cantec de propaganda?!

Dinu Flamand este scriitor si publicist stabilit in Franta