» Scriitoarea basarabeana Nicoleta Esinencu a participat, impreuna cu Tanja Duckers si un grup de jurnalisti germani, la proiectul "Salutari din Transnistria".
» Proiectul a constat intr-o excursie de o saptamana in Transnistria, concretizat intr-un jurnal de calatorie si o serie de prezentari, tinute in mai multe orase din Romania si Germania.
» Proiectul a fost subminat de faptul ca traseul a fost impus, grupul de scriitori si jurnalisti intalnindu-se doar cu oameni pro-Smirnov.
Numele Nicoletei Esinencu a devenit cunoscut publicului romanesc o data cu scandalul legat de expunerea textului ei, "Fuck you, eu.ro.pa" in pavilionul romanesc al Bienalei de la Venetia. La ora actuala, Nicoleta Esinencu este o scriitoare mai cunoscuta in Germania decat in Republica Moldova. Proiectul "Salutari din Transnistria" face parte dintr-un proiect mai mare, "Moldova camping", prin care artisti din Chisinau sunt invitati in aceasta vara sa-si expuna, la Teatrul Berliner HAU, parerile si viziunea asupra Republicii Moldova.
"Salutari din Transnistria" avea la inceput doi scriitori, Tanja Duckers din partea germana si eu din partea moldoveneasca, care urmau sa scrie, fiecare, un jurnal de calatorie – incat sa rezulte doua perspective diferite. Pana la urma, am fost mai multi, doi jurnalisti germani, un fotograf austriac si una dintre organizatoarele proiectului.
» Accesul jurnalistilor este foarte dificil in Transnistria. Ati intampinat probleme la granita sau in incercarea de a discuta cu oamenii?
Din contra, si tocmai asta ne-a pus pe ganduri. Toti cei din grup am avut aceasta impresie. Era ciudat ca noi nu am avut nici macar un minut o problema acolo, cand toata lumea avea probleme.
"Ne-am gandit ca am fost protejati de servicii"
» Sa-i fi impresionat faptul ca jurnalistii erau occidentali?
Nu cred… Nu mi se pare ca autoritatile sunt foarte interesate de parerea jurnalistilor occidentali. De regula, jurnalistii vestici scriu despre problema armamentului din Transnistria, deci chiar nu vad de ce ar avea interes pentru ei. Problema era ca aceasta calatorie a fost foarte organizata, ne-am intalnit doar cu oameni si institutii pro-regim, pro-separatism. Ne-am gandit si la asta, ca am fost dirijati si protejati de "servicii"… Dar sunt simple presupozitii.
» Nu ai putut insa sa iesi pe langa proiect, sa stai de vorba cu oameni de pe strada?
Ba da, pentru ca vorbesc rusa. In primul rand, cu soferul care ne-a adus. Probabil unicul care a vorbit dur si critic la adresa regimului si a situatiei politice – ca oamenii nu mai vor si nu suporta sa traiasca inchisi, ca le e frica sa vorbeasca liber pentru ca nu stiu ce o sa li se intample. Ca toata lumea vrea sa fie o tara deschisa, sa poata pleca si sa poata veni straini in Transnistria, si asta nu se intampla.
»Dictatura light, pe model rusesc, se exprima si prin cult al personalitatii?
Monumente comuniste peste tot, tablouri cu Lenin si Smirnov unde nu te astepti. Am stat la un hotel privat la a carui receptie era un tablou al lui Smirnov. Am intrebat la hotel de ce tin portretul acela acolo, fiind o institutie privata. Receptionera nu stia ce sa-mi zica si mi-a raspuns: "E o moda aici", dupa care a adaugat: "O moda mai veche".
» E un fel de a arata ca sunt pro-regim?
Poate, insa, pe de alta parte, acolo nu exista opozitie reala. Am citit cateva ziare ale opozitiei – si nu am vazut nici o diferenta de gandire, comparate cu cele pro. Ne-am intalnit cu presedintele partidului comunist din Transnistria, "opozitia" lor – o tipa, Nadejda nu-stiu-cum. La alegeri au luat 8%, al doilea partid. Cand am intrebat-o ce parere are despre Partidul Comunist din Republica Moldova (care are o politica pro-europeana, sustinand integrarea), mi-a zis ca prefera sa nu vorbeasca despre colegii de partid din alte parti.
» Cu cine v-ati mai intalnit?
O profesoara de engleza de la tara, directorul postului de radio din Transnistria.
» N-au decat un post de radio?
Au de fapt doua: unul e postul oficial, national, si altul e privat, apartinand companiei Sheriff. Nu pot sa dau un procent, dar cred ca aceasta companie a cumparat toata Transnistria. Au, de pilda, unul dintre cele mai moderne stadioane din Europa si un intreg complex sportiv, care include trei stadioane mari pentru jocuri oficiale si inca vreo 15 pentru antrenamente, toate facute la cel mai inalt nivel. Plus o scoala de fotbal in care invata 400 de tineri fobalisti. Nemaivorbind de tot petrolul, supermarketuri, radio, televiziune, comunicare, internet, o fabrica de coniac.
"In Republica Moldova nu sunt minoritati; in Transnistria nu sunt decat majoritati"
» Ce ati discutat cu directorul?
Chestiuni identitare. Oamenii de-acolo au o mare problema de identitate, mult mai mare decat la Chisinau. Directorul postului s-a declarat "patriot al Rusiei", insa tot el a afirmat ca dupa nationalitate e ucrainean, iar parintii – unul moldovean, celalalt ucrainean. De altfel toti, cand ii intrebai de nationalitate, aveau o dificultate, pentru ca sunt foarte multi bulgari, ucraineni, rusi, moldoveni si zic ca mama e bulgaroaica, tata e rus dar eu sunt ucrainean si am pasaport ucrainean. Cand intrebi: dar cum incape in capul tau toata ideea asta? Pai simplu, ti se raspunde, sunt patriot al tarii asteia – sau al Rusiei. E varza acolo, in privinta asta. In plus, in Transnistria sunt trei limbi oficiale: rusa, moldoveneasca, ucraineana. Intalnirea cu directorul postului de radio a durat doua ore. Cand am intrebat despre minoritatile nationale, mi-a spus ca ei nu au asa ceva, ca toti sunt majoritari si ca toata lumea traieste in buna intelegere si pace. In Republica Moldova nu sunt minoritati; in Transnistria nu sunt decat majoritati…
» Cum a fost la tara?
Ne-am intalnit cu cineva care avea doi copii ce invatau la scoala moldoveneasca. Am intrebat de ce i-a dat acolo, de vreme ce, de obicei, lumea isi da copiii la scoala ruseasca. Pentru ca-i mai aproape de casa, ni s-a raspuns.
» Nu exista deci o constiinta, o identitate etnica romaneasca sau moldoveneasca precisa…
Deloc… Acolo oamenii nu mai stiu ce sunt. Asta e si problema lor. si ei zic ca da, tata-i moldovean, mama-i ucraineanca, dar eu sunt rus. Li se pare foarte OK, nu sesizeaza nici o problema.
» Dar e totusi un razboi acolo…
Sigur, toata lumea vorbeste despre pace, ce noroc e ca e armata rusa acolo, ca au adus pace.
» Deci vad rusii ca oamenii care aduc pace, cum sunt trupele ONU in Kosovo?
Ceva de genul asta. Daca vorbesc despre razboi, vorbesc despre agresiunea Moldovei. Cum n-au avut ei, transnistrenii, cu ce lupta si cum au luptat totusi – ei cu sapa si moldovenii cu ditamai armamentul adus din Romania. si cand am intrebat, OK, dar aveti romani aici? Nu, mi s-a raspuns, romanii nu au ce cauta aici. Cand aud de romani, devin cei mai agresivi, mai agresivi decat atunci cand vine vorba de moldoveni. Tot ce este romanesc este inchis si distrus din start. Cand se vorbea despre razboi, in cursul intalnirilor noastre, privirile se mutau involuntar pe mine. Noi eram cinci sau sase in grup, din care cinci erau nemti – dar la acest subiect sensibil nu mai vorbeau cu ei: "Cand moldovenii ne-au agresat, ne-au ucis, ne-au ocupat pamantul", imi spuneau, invariabil.
» Generatia noua are opinii diferite de cea mai varstnica?
Nu e sigur… Am vorbit cu cateva fete, care aveau 20-23 de ani. Ele ziceau ca vor sa poata pleca si lucra in strainatate, sa faca proiecte internationale, sa aiba iesiri. Ca nu pot face nimic, fiindca pasaportul lor nu e recunoscut international, ca nu pot face o ONG fiindca trebuie s-o inregistreze in Moldova – daca o inregistreaza acolo, nu e valabila niciunde. Dar in acelasi timp, cand le-am intrebat ce cred despre toate monumentele astea comuniste, prezente la tot pasul, sau despre Leninii, Smirnovii de pe peretii, au spus ca asta e istoria tarii lor si ca ele isi respecta istoria. E istoria parintilor lor si ele isi respecta parintii, deci trebuie sa protejeze aceasta istorie. Pe de alta parte, e si frica de a spune ce gandesc, oamenii sunt foarte atenti la ce zic. La Muzeul din Dubasari, de pilda, am discutat cu un ghid. La inceput, mi-a explicat o jumatate de ora istoria lor oficiala, cum romanii au ocupat Basarabia si cum, in zilele de azi, trimit armament moldovenilor sa lupte impotriva rusilor in Transnistria. Apoi, dupa ce am mai discutat, mi-a zis aproape in soapta: "Cineva s-ar putea sa aiba interes in acest teritoriu, insa ma tem sa vorbesc cu voce tare despre asta". Toata lumea se temea acolo sa vorbeasca.
