Antonov a caracterizat propunerile avansate de occidentali drept „vagi” şi a denunţat faptul că o eventuală participare a Rusiei la scutul antirachetă european „nici măcar nu a fost pusă în discuţie”. „Nici măcar nu ne ascultă”, s-a plâns Antonov. Ne spun că nu pot să ia în considerare interesele ruse din cauza problemelor interne ale Americii”.
Oficialul rus a reluat ameninţările „standard” al Moscovei privind extinderea arsenalului nuclear şi, în consecinţă, cu denunţarea tratatului START semnat de preşedinţii Barack Obama şi Dmitri Medvedev în 2010 la Praga, care prevede reducerea arsenalelor celor două ţări. Este însă vorba despre o ameninţare lipsită de credibilitate, care mizează totul pe vanitatea lui Obama.
Tradiţia politicii externe ruse moştenită din perioada războiului rece este să îi trateze pe preşedinţii americani proveniţi din Partidul Democrat drept „naivi”, pentru că practica preşedinţilor democraţi este să facă cel puţin un gest de bunăvoinţă faţă de Moscova la început de mandat. Aşa au stat lucrurile şi cu preşedintele Obama, care a anunţat la începutul mandatului „resetarea” relaţiilor cu Rusia şi a dorit să dea substanţă acestei resetări semnând tratatul START, în pofida avertismentelor unor experţi importanţi – atât democraţi cât şi republicani -, care au atras atunci atenţia că tratatul serveşte aproape exclusiv intereselor Rusiei şi nu aduce nici un avantaj concret Americii. Obama a mers însă înainte şi a semnat tratatul. Ceea ce americanii numesc „bunăvoinţă”, ruşii, care gândesc politica externă ca un joc de sumă zero, numesc „slăbiciune” şi „naivitate”. Ameninţarea lor cu denunţarea tratatului START mizează exclusiv pe orgoliul lui Obama, care s-ar vedea confruntat cu un eşec de politică externă, este o ameninţare deşartă: Preşedinţii democraţi nu sunt mai naivi decâ cei republicani – cel puţin în ceea ce priveşte Rusia – iar istoria postbelică arată că de multe ori au fost chiar mai belicoşi decât republicanii.
Ambasadorul „revoluţionar”
Nici administraţia Obama nu face excepţie. După ce l-a trimis la Moscova ca ambasador pe Michael McFaul, fostul consilier special pe problema Rusiei al lui Obama, şi unul dintre cei mai respectaţi cunoscători ai spaţiului ex-sovietic, Kremlinul a reacţionat cu furie, acuzându-l pe acesta prin intermediul televiziunilor aservite, că ar fi venit în capitala rusă pentru a organiza revoluţia anti-Putin.
Armaghedon? Nu încă
Joia trecută, într-un interviu televizat, Vladimir Putin – aflat în plină cursă prezidenţială, dar şi în plin proces de contestare – a acuzat din nou faptul că foştii adversari din războiul rece „urmăresc fără îndoială, neutralizarea capacităţilor nucleare ale Rusiei” prin instalarea scutului anti-rachetă. Potrivit lui Putin, scutul acoperă un teritoriu care se întinde până la Urali şi în care sunt amplasate bazele nucleare terestre ruse. Premierul rus a mai declarat în sprijinul afirmaţiilor sale că în prezent nu există nicio ameninţare nucleară din partea Iranului sau a Coreii de Nord şi a deplâns din nou faptul că NATO refuză să ofere garanţii scrise că scutul nu este îndreptat împotriva Rusiei. Putin nu a menţionat însă nimic despre eventuale garanţii ruse că rachetele ruse nu sunt îndreptate împotriva ţărilor NATO.
Două zile mai târziu, la conferinţa pntru securitate de la Munchen, ministrul de externe Serghei Lavrov, a adoptat un ton apocaliptic. Lavrov i-a avertizat pe membrii delegaţiei americane că orice continuare a planului de instalare a scutului „va declanşa alarma” la Moscova şi a sugerat că relaţiile bilaterale se vor deteriora grav. „Rusia nu va susţine niciun aranjament care să declanşeze un nou ciclu al confruntării”, a declarat Lavrov, sugerând că instalarea scutului va avea exact acest efect. „Construirea unor alianţe antagonice este o formulă a trecutului, care în lumea de azi va duce la consecinţe catastrofale”, a avertizat apocaliptic ministrul de externe rus.
Scutul merge înainte
Declaraţiile furioase ale ministrului rus de externe s-au dorit o replică la afirmaţiile anterioare ale secretarului apărării american, Leon Panetta, care descrisese planul NATO de a amplasa un sistem radar în Turcia, rachete interceptoare în România şi Polonia, patru nave capabile să lanseze rachete interceptoare la Rotas, în Spania şi un cartier general operaţional în Germania.”Preşedintele Obama a declarat foarte clar angajamentul ferm al Statelor Unite de a construi un sistem de apărare anti-rachetă în Europa. Noua noastră strategie de apărare şi priorităţile bugetare reflectă acest angajament”, a declarat Panetta. Şeful Pentagonului a adăugat că scutul „nu este în niciun fel îndreptat împotriva Rusiei”, o afirmaţie întărită şi de secretarul general al NATO Anders Fogh Rasmussen, care a deplâns faptul că în negocierile cu Rusia nu s-au obţinut rezultatele aşeptate. În schimb, Rasmussen a asigurat că scutul merge înainte: „Indiferent de acest lucru, vom continua să dezvoltăm apărarea antirachetă”, a declarat secretarul general, care a adăugat că speră ca primele elemente ale scutului să fie operaţionale până la summit-ul NATO din luna mai de la Chicago.
Cât despre amplasarea rachetelor Iskander în Kaliningrad, acelaşi Rasmussen i-a rugat pe ruşi să nu cheltuiască banii degeaba pentru ameninţări imaginare.
