Aflat în SUA, în plin proces de extrădare, Mihai Necolaiciuc face acuzaţii grave la adresa autorităţilor române. Fostul director al CFR explică, inclusiv într-o adresă trimisă lui Hillary Clinton, că Bucureştiul vrea să-l „reducă la tăcere” deoarece s-ar fi opus încheierii unei afaceri păguboase cu Iranul.
Ar trebui să fiu un erou în Statele Unite şi în ţara mea pentru acţiunile mele, acţiuni care aproape că m-au costat viaţa, dar în schimb sunt o victimă a încercărilor Guvernului român de a mă reduce la tăcere”, scrie Mihai Necolaiciuc , într-un document adresat, pe 8 martie, secretarului de stat Hillary Clinton şi trimis României Libere de unul dintre avocaţii fostului şef al CFR.
La sfârşitul săptămânii trecute, Necolaiciuc a cerut să fie adus în România şi a anunţat, prin avocaţii săi, că renunţă la orice cale de atac. „Domnul Necolaiciuc a decis să abandoneze orice efort de a lupta împotriva extrădării în România”, a declarat ieri avocatul american Jon May pentru România Liberă.
„I-am ţinut piept lui Ahmadinejad”
Fostul şef al CFR explică în scrisoare de ce s-a opus extrădării timp de 20 de luni, şi de ce renunţă acum la orice cale de atac împotriva deciziei de extrădare: „Nu am contestat extrădarea pentru a mă ascunde de justiţie. Am făcut acest lucru pentru a scoate la iveală adevărul, lucru imposibil în ţara mea natală.”
„Adevărul” la care face referire fostul director CFR ar fi o afacere subterană din anul 2001, între CFR şi guvernul iranian, căreia i-ar fi pus capăt pentru că era în detrimentul statului român. „Motivul din spatele acuzaţiilor împotriva mea este faptul că am ţinut piept guvernului iranian şi lui Mahmoud Ahmadinejad, pe atunci primar al Teheranului”, spune Necolaiciuc în scrisoarea adresată secretarului de stat american.
Această afirmaţie surprinzătoare este explicată în detaliu în contestaţia depusă de avocatul lui Necolaiciuc în procesul în care se soluţiona cererea autorităţilor române de extrădare a fostului director al CFR.
Cum a luptat Necolaiciuc împotriva corupţiei
În contestaţie, în capitolul intitulat „Lupta lui Mihai Necolaiciuc împotriva corupţiei”, se precizează că totul a început de la un contract semnat în 2001 între Societatea pentru Administrarea Activelor Feroviare (SAAF) şi guvernul iranian. Contractul prevedea livrarea a 10 locomotive pe care iranienii le foloseau pentru transportul de petrol şi trimiterea a aproximativ 300 de muncitori care să se ocupe de mentenanţă.
Potrivit documentului, când CFR a preluat trenurile administrate de SAAF, Mihai Necolaiciuc a descoperit că iranienii nu făcuseră plăţile aferente contractului şi a decis anularea lui. La scurt timp după ce muncitorii români din Iran au fost chemaţi în ţară, Necolaiciuc ar fi fost invitat la Ambasada Iranului la Bucureşti. „Ambasadorul i-a spus că România şi Iran au o bună relaţie şi, drept urmare, contractul trebuie să rămână valid. Când Mihai (n.r. – Necolaiciuc) i-a răspuns că iranienii trebuie să facă plăţile din contract, oficialul i-a răspuns că Iranul plăteşte în alte moduri”, se precizează în contestaţie. Acest răspuns al ambasadorului l-ar fi determinat pe Necolaiciuc să cheme în ţară cele 10 locomotive care ar fi ajuns în portul Constanţa, dar SRI nu ar fi permis descărcarea lor timp de trei luni. Numai după ce Necolaiciuc a ameninţat cu demisia, cele 10 locomotive au ajuns înapoi la CFR.
Ameninţări şi „otrăviri” în Iran
Avocatul american mai precizează că, în timp ce locomotivele erau în drum spre România, Necolaiciuc ar fi primit un ordin de la Ministerul Transporturilor să participe la o conferinţă în Iran. Aici, primarul Teheranului, Mahmoud Ahmadinejad, acum preşedinte al Iranului, ar fi cerut în mod expres să-l cunoască pe Mihai Necolaiciuc.
„Ahmadinejad i-a spus că speră ca parteneriatul dintre România şi Iran va fi unul bun de atunci încolo. Deşi nu era în poziţia de a-l contrazice, Mihai (n.r. – Necolaiciuc) nu şi-a schimbat decizia (n.r. – privind contractul)”, se menţionează în contestaţie.
Atenţionările nu s-au oprit însă aici, susţine fostul şef al CFR, care face aluzii că el şi Ion Şelaru ar fi fost intenţionat intoxicaţi cu o bacterie în timpul şederii în Iran.
Un nou contract, cerut de Hrebenciuc şi Taher
La scurt timp de la vizita în Iran, Necolaiciuc spune că ar fi fost contactat de Viorel Hrebenciuc, pe atunci vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, care i-ar fi făcut cunoştinţă cu omul de afaceri iordanian Fathi Taher. Cei doi i-ar fi propus un contract pentru cumpărarea de la CFR a 50 de locomotive de către o firmă britanică. Pentru că printre iniţiatorii afacerii se afla şi Mircea Dinu, pe atunci şef al Societăţii de Administrare a Activelor Feroviare şi semnatar al înţelegerii păguboase cu Iranul, Necolaiciuc a refuzat semnarea contractului. Mircea Dinu, spune Necolaiciuc, ar fi fost implicat în afaceri cu Fathi Taher. Mai mult, persoana din spatele contractului era un iranian de cetăţenie britanică.
Mihai Necolaiciuc susţine că, trei luni mai târziu, a simţit pe pielea sa consecinţele rezilierii contractului cu iranienii şi refuzului de a-l semna pe cel sugerat de Fathi Taher: i s-a cerut demisia din funcţia de director al Căilor Ferate.
Ion Şelaru confirmă întâlnirea cu Ahmadinejad
Fostul secretar de stat în Ministerul Transporturilor, Ion Şelaru, care l-a însoţit pe Mihai Necolaiciuc în vizita la Teheran, confirmă o parte din declaraţiile fostului şef al CFR.
Şelaru, care a fost secretar de stat până în 2002, apoi consilier al ministrului Miron Mitrea până în 2004, spune că Mahmoud Ahmadinejad a avut o întâlnire cu delegaţia română, dar nu şi una privată cu Mihai Necolaiciuc. „Nu exclud că ar fi vorbit în particular, dar nu în mod oficial”, spune Şelaru. Fostul consilier îşi aduce aminte şi de contractul cu guvernul iranian reziliat de Necolaiciuc: „Da, era un contract în derulare, început pe vremea Ancăi Boagiu. Pentru asta a şi mers Necolaiciuc în Iran, ca să reglementeze problema acestei restanţe de plăţi”. Ion Şelaru confirmă şi controversa din jurul lui Mircea Dinu, fostul şef al SAAF, despre care Necolaiciuc spune că ar fi fost un apropiat al lui Fathi Taher. „Atunci i s-a imputat treaba asta, că avea şi o funcţie la o firmă privată. Dar nu ştiu a cui era firma”.
Ion Şelaru nu ştie însă nimic despre un posibil contract de 50 de locomotive cu o companie britanică, pentru care ar fi pledat Viorel Hrebenciuc, aşa cum susţine Mihai Necolaiciuc.
Necolaiciuc este contrazis de Ministerul Transporturilor
În anul 1999 (nu în 2001, cum susţine Necolaiciuc) Societatea de Administrarea Active Feroviare – SAAF, prin directorul de atunci Mircea Dinu, a semnat cu omologul de la Căile Ferate din Iran un contract de închiriere a 10 locomotive pentru transport produse petroliere, susţine Ministerul Transporturilor. Deoarece partea iraniană nu a achitat chiria şi prestările de servicii, în sumă totală de circa 500.000 de dolari, în 2001 (şi nu în 2003 cum susţine Necolaiciuc), acest contract a fost întrerupt, iar cele 10 locomotive aduse în România.
Litigiul pentru recuperarea banilor este încă în derulare. Potrivit Ministerului Transporturilor, imediat după repatriere, prin ordin al ministrului Transporturilor (la acea vreme Miron Mitrea), cele 10 locomotive au fost transferate de la SAAF la CFR SA, unde era director Mihail Necolaiciuc. Ulterior, Necolaiciuc a vândut locomotivele societăţii SERVTRANS (controlată de Cristian Burci) la un preţ mult diminuat. Vânzările locomotivelor, unele dintre ele aproape noi, cu preţuri de fier vechi face obiectul unui dosar penal instrumentat pe numele lui Mihail Necolaiciuc.
Dosarele lui Necolaiciuc
Fostul director general al CFR SA între anii 2000-2003 Mihail Necolaiciuc, a fost trimis în judecată în două dosare penale şi mai are în instrumentare un dosar, spun surse judiciare. El este acuzat că a prejudiciat CFR cu zeci de milioane de euro prin vânzări de vagoane şi locomotive la preţuri mici; prin contracte de achiziţii la preţuri exorbitante faţă de preţul pieţei; prin contracte pentru prestări de servicii fictive sau la suprapreţ. O parte din bani proveneau dintr-un credit extern de la Banca Europeană de Investiţii (BEI).
FATHI TAHER: „Nu am vrut niciodată să cumpăr locomotive”
Fathi Taher susţine că nu-l cunoaşte pe Mihail Necolaiciuc, nu a fost niciodată cu Viorel Hrebenciuc la CFR pentru a cumpăra locomotive în numele unei societăţi britanice, niciodată nu a intermediat vânzări, firmele sale ocupându-se de producţie şi de vânzare a propriilor produse. „Recunosc că sunt prieten cu Viorel Hrebenciuc, dar nu am fost niciodată interesat să cumpăr locomotive. Nu am fost la CFR, nu-l cunosc pe Necolaiciuc. Singura mea legătură cu locomotivele şi vagoanele ar fi că eu am cumpărat în 2004 Griviţa Roşie de la AVAS, dar nu am vrut niciodată să cumpăr locomotive pentru o firmă britanică sau pentru iranieni aşa cum spune acest om pe care nu-l cunosc”, spune Taher.
Viorel Hrebenciuc şi Miron Mitrea nu au răspuns ieri la telefon.
