Ziua Internaţională a Navigatorului, sărbătorită pe 25 iunie, nu este motiv de bucurie pentru marinarii români. Salarii mici, prost trataţi, înşelaţi, toate acestea nu mai amintesc deloc de ceea ce erau înainte de 1989 marinarii români. Pe timpul flotei comuniste, erau cei mai invidiaţi oameni din oraşele de la malul mării. Aveau acces la lucruri pe care românul de rând nu le vedea o viaţă întreagă. Aveau dolari şi celebrul „cartuş” de Kent. Aveau cărţi de muncă şi salarii fixe plătite în ţară. Nu apucau să stea prea mult acasă, pentru că navele flotei de stat trebuiau să fie tot timpul în mişcare, roţile economiei trebuiau să fie tot timpul în mişcare. Acum fac coadă la uşile agenţiilor de crewing în speranţa că prind un voiaj bun. Adică să-şi primească banii la timp şi să nu fie păcăliţi de armatori. Unii dintre ei acceptă, constrânşi financiar, să lucreze pe hârburi plutitoare pentru câteva sute de dolari pe lună.
Statul, principalul vinovat
Principala vină pentru situaţia actuală în care se află marinăria românească o are statul. România este raiul agenţiilor-fantomă de crewing. Fime de apartament, unde un individ face dosare marinarilor, le ia banii şi apoi dispare. Echipajele ajung să fie trimise în zone periculoase pe bani puţini, fără asigurare. Potrivit ITF (Federaţia Internaţională a Transportatorilor) România şi Sindicatului Liber al Navigatorilor, din totalul agenţiilor de crewing care funcţionează în ţara noastră 75% sunt autorizate, iar 25% funcţionează ilegal. Situaţia este cu atât mai gravă cu cât un număr extrem de mic din agenţiile care au primit avize de funcţionare de la Ministerul Transporturilor lucrează cu contracte standard ITF. Doar 10% din totalul agenţiilor care funcţionează în România respectă clauzele ITF, ceea ce înseamnă că un navigator are nouă şanse din zece să plece pe mare în condiţii de risc.
Scădere de circa 20%
În ceea ce priveşte situaţia personalului navigant român, potrivit Sindicatului Liber al Navigatorilor, în prezent există în evidenţele autorităţilor 25.669 de persoane care deţin carnet de marinar, însă nu toţi sunt activi. „În evidenţele SLN figurează 15.172 de ofiţeri brevetaţi, din care 1.684 sunt comandanţi de navă”, a precizat Adrian Mihălcioiu, liderul SLN şi reprezentantul ITF România. „Flota” de navigatori ai României mai numără 3.520 de nebrevetaţi, 2.569 personal auxiliar şi 4.408 de studenţi. Dacă nu punem la socoteală personalul auxiliar care lucrează pe navele de croazieră şi studenţii, personalul ambarcat pe navele comerciale activ numără între 18.000 şi 19.000 de oameni, iar numărul lor este în continuă scădere. Potrivit statisticilor Autorităţii Navale Române, în 1999 în România existau 24.000 de marinari. Practic, vorbim de o scădere cu 20% a lor, în ultimul deceniu.
Criza ofiţerilor
Problemele cu care se confruntă marinarii români vin în contextul în care la nivel mondial există o criză a ofiţerilor. Potrivit SLN, în 2012 pe mările şi oceanele lumii lucrează 345.000 de ofiţeri iar pe pieţele de crewing există cereri pentru încă 5.000 de ofiţeri.
În ceea ce priveşte situaţia nebrevetaţilor, în prezent 600.000 de marinari lucrează în lume, cu aproximativ 150.000 mai mult decât cererea de pe piaţă. Laurenţiu Lazăr, reprezentantul companiei de crewing Barklav a precizat că, din cauza crizei, politica aleasă de armatori la nivel mondial este angajarea unor echipaje mai slab pregătite, dar pe salarii mai mici. „Au schimbat echipajele cu unele mai ieftine, ceea ce a dus la o scădere a calităţii navigaţiei. Au crescut incidentele maritime datorate factorului uman”, a explicat oficialul Barklav.
