In ziua de 28 noiembrie, la Riga, sefii de guvern ai celor 26 de state membre ale NATO au avut intalnirea traditionala – cu rezultate amestecate, pozitive si nu tocmai. Probabil ca cel mai important, chiar revolutionar intre cele pozitive, a fost locul intalnirii – Riga, fosta localitate de preferinta a ofiterilor Armatei Rosii si ai KGB-ului, foarte aproape de St. Petersburg (sau Leningrad?). Asta, in linii mari, este substanta partii pozitive – restul, cum cititorii pot vedea pe site-ul oficial, http://www.nato.int/, a fost limbajul normal al birocratilor, compromisuri si confuzie.
Declaratia finala pretinde ca NATO isi va intensifica eforturile in Afganistan – incluzand inlaturarea unora dintre restrictiile nationale asupra folosirii trupelor sau echipamentului. Se pretinde ca 26 din cele 32 de mii de trupe NATO in Afganistan vor fi „mai usor de folosit pentru lupta si actiuni in afara luptei”, desi ramane neclar ce inseamna asta, sau daca inseamna ceva. Si mai straniu – considerand ca NATO este sau pretinde a fi o alianta militara – intalnirea confirma ca „in caz de situatie de urgenta, fiecare aliat va veni in ajutorul fortelor care au nevoie de ajutor”! Ceea ce este o admitere implicita ca la ora actuala asta nu se intampla – si intr-adevar francezii, spaniolii sau germanii adapostiti in nordul relativ sigur au refuzat, sub pretexte diverse, sa trimita elicoptere in ajutorul celor ce lupta in sud – incluzand australienii, care participa, si mor, desi nu sunt membri ai NATO! Daca secretarul general al NATO, Jaap de Hoop Scheffer, a carui tara, Olanda, isi face datoria bine, confunda speranta cu realitatea ramane de vazut.
Discursul presedintelui Bush la Riga a fost, pentru multi, si nu doar intre baltici, dezamagitor. Nu numai ca a pretins, in ciuda faptelor, in Afganistan sau in Europa, ca organizatia functioneaza bine, dar, considerand prezenta imediata si tot mai amenintatoare a Moscovei neoimperialiste, a declarat ca NATO trebuie sa intensifice „cooperarea” cu Rusia lui Putin. Venind de la acelasi George W. Bush, care acum cativa ani a declarat ca a „privit in ochii lui Vladimir” si a decis ca „este un om bun”, poate ca asta nu este surprinzator. Insa venind de la presedintele Statelor Unite, ale caror interese sunt amenintate sau blocate de „omul bun” Vladimir Putin, in Iran, Coreea de Nord, Venezuela, astfel de declaratii nu pot fi interpretate decat ca greseli – mai ales cand sunt manifestate in Letonia, o tara si un popor care, fara prabusirea Uniunii Sovietice, ar fi disparut la ora actuala.
Dincolo de opiniile publice prezidentiale, politice sau personale (si trebuie spus ca, oficial, politica americana include suport pentru Georgia, sub presiune moscovita constanta), este greu de inteles cum poate functiona o alianta politico-militara ca NATO cand, in terenul de lupta, decizia ori promisiunea unor membri importanti (Spania, Franta, Germania) de a „ajuta la nevoie” pe cei ce lupta este considerata o „victorie” politica la nivel de inalta conducere, in loc de ce ar trebui sa fie: o obligatie normala. Ca sa nu mai vorbim de confuzia creata de declaratiile presedintelui Bush – seful principalului guvern si ancora a NATO – referitor la tara ce ameninta membrii si interesele NATO mai mult decat oricare alta – Rusia.
Asta este o confuzie exacerbata si mai mult de faptul ca principala consiliera a presedintelui Bush in chestiuni ruse, ministrul de Externe Condoleezza Rice, pe care am intalnit-o si respectat-o la Hoover Institution in Palo Alto, California, ca experta in Europa Orientala, incluzand atat Cehia, cat si Rusia. Crede Bush in impresia personala, si evident falsa, sau in sfatul competent al lui Rice?
In ultima instanta, mai ales dupa alegerile partiale din Statele Unite, luna trecuta, si mai ales daca Partidul Democrat castiga din nou alegerile in 2008 (incluzand presedintia), impotenta sau lipsa de seriozitate a europenilor din NATO se poate combina cu neo-izolationismul Partidului Democrat din SUA si poate duce la slabirea fatala a NATO. Desigur, asta depinde de multe variabile – insa ceea ce este nou, important si trebuie luat in serios in Europa este ca, pentru prima data, insasi ideea de alianta nord-atlantica este pusa sub semnul intrebarii in Statele Unite, si nu doar de catre politicieni, ci si de catre militari.
Dr. Michael Radu
Presedinte al Centrului de antiterorism al Institutului dePolitica Externa, Philadelphia
