In ciuda asigurarilor occidentalilor, extinderea Aliantei Nord-Atlantice – NATO – a fost intotdeauna privita cu neincredere de catre Moscova. Pe la inceputul anilor ’90, Eltin incercase sa transforme alianta intr-un monstru birocratic si neputincios, propunand o fuzionare a NATO cu OSCE. Primirea in alianta a celor trei republici baltice, altfel zis impingerea granitelor NATO adanc in interiorul fostei URSS, a provocat o brusca schimbare a tonului succesorului lui Eltin, Vladimir Putin. Intr-un discurs foarte dur, tinut in februarie anul trecut, la München, in fata liderilor occidentali, Putin a declarat ca extinderea continua a NATO constituie o serioasa provocare si o manevra impotriva Rusiei. Au urmat retragerea Rusiei din Tratatul asupra Fortelor Conventionale din Europa si amenintarea ca Rusia isi va indrepta rachetele impotriva Ucrainei daca aceasta intra in NATO si daca armament sau trupe occidentale vor fi instalate pe teritoriul ei. Sigur, pentru moment nu este vorba de primirea Ucrainei si a Georgiei in NATO, ci de a invita aceste tari sa semneze un Plan de Actiune pentru Aderare, MAP (Membership Action Plan), care este etapa finala premergatoare aderarii. Presedintele american, George W. Bush, si-a facut din acordarea unui asemenea MAP Georgiei si Ucrainei un soi de gest politic final al celui de-al doilea mandat al sau, dar majoritatea membrilor mai vechi din NATO se opun.
Germania, Franta, Italia, Spania si Belgia, printre altele, considera ca masura ar fi pripita si ca asta nu ar face decat sa impinga Rusia si mai mult spre o atitudine confruntationala fata de Occident. Sigur, pentru membrii estici ai NATO, nu numai pentru baltici, dar si pentru Romania sau Polonia, atragerea Ucrainei spre NATO, fie si numai sub formula unui MAP, ar transforma Ucraina intr-un soi de perna intre actualii membri NATO si Rusia, sporindu-se astfel climatul de securitate. Franta si Germania se opun insa, argumentand ca cele doua tari nu sunt inca gata, ca opinia publica din Ucraina nu e prea entuziasmata de perspectiva intrarii in NATO, si ca Georgia are serioase probleme teritoriale, doua regiuni separatiste ale ei aflandu-se de facto sub protectie rusa. Insistenta cu care Bush cauta sa le forteze mana europenilor, lucru ce aminteste de eforturile recente ale presedintelui american in directia primirii Turciei in Uniunea Europeana, nu a putut decat sa irite capitalele Europei occidentale. Europenii sunt insa in acelasi timp constienti de faptul ca in eventualitatea in care se va da inapoi de la cooptarea Ucrainei si Georgiei in faza premergatoare primirii in NATO, asta ar putea fi interpretat drept o forma de slabiciune si de complezenta tematoare fata de Rusia. In acelasi timp, atitudinea lor a fost rezumata astfel de catre premierul Frantei, FranIois Fillon: "Ne opunem primirii Georgiei si Ucrainei pentru ca suntem convinsi ca nu ar fi un lucru bun pentru balanta puterii in Europa si nici pentru relatiile Europei cu Rusia".
