Este un spectacol lung, de aproximativ patru ore, bazat ca intentie pe expresia nonverbala, in care s-a investit mult efort – pentru costume si miscarea scenica -,
lipsit insa de atractia comunicarii unor idei clare si de efecte emotionale. "Epopeea lui Ghilgamesh" s-a vrut a fi un spectacol cultural, dar rezultatul e neconvingator.
Dupa ce publicul asteapta in foaier sa se faca ora inceperii spectacolului, i se da voie sa patrunda in sala, unde, pe scena, Demonul (Ionel Mihailescu) il priveste insistent, avand in spate o ciudata biblioteca si… incepe ilustrarea legendei. Se sugereaza ca a fost odata in cetatea Uruk un rege tiran, Ghilgamesh (Tudor Aaron Istodor), iar populatia revoltata se adreseaza zeilor. Acestia il vor creea pe Enkidu (Istvan Teglas), dintr-un salbatic ce va fi civilizat prin relatia erotica pe care o va avea cu o curtezana. Enkidu se lupta cu Ghilgamesh, iar pana la urma vor deveni… prieteni. Impreuna pornesc o lunga aventura, lupta cu Taurul ceresc ce va fi ucis, dar zeii il vor ucide apoi pe Enkidu a carui moarte il va marca profund pe Ghilgamesh ce porneste in cautarea vietii vesnice, se va intalni cu Utnapishtim etc. Acest fir al actiunii ilustrat teatral fragil, cu greu il pot percepe chiar si spectatorii care detin elementare date despre cultura sumero-babiloniana si ce vrea a spune legenda lui Ghilgamesh de e atat de valoroasa cultural, iar pe cei ce n-au fost interesati de acest subiect, spectacolul ii va plictisi. Scenografia – decor (Andrei Both) si costume (Doina Levintza) – propune un cadru fantastic si… atat, fara sa construiasca in mod coerent atmosfera necesara evidentierii unui mesaj, unor idei. Decorul cuprinde la inceput o biblioteca – trimitere poate la biblioteca regelui asirian Assurbanipal din Ninive, unde s-au gasit tablitele cu legenda -, apoi panouri transparente, abil manipulate sa sugereze zidurile cetatii Uruk si labirintul parcurs de erou in cautarea vietii vesnice. Vor interveni si trimiteri caricaturale spre lumea contemporana, al caror rost il uita regizorul pe parcursul reprezentatiei, vor mai aparea si o corabie (sugestie poate la potop), si o cada de baie cu dus, ca se poarta in decorul multor spectacole etc. Costumele create de Doina Levintza sunt spectaculoase in sine, imbracand sau dezbracand cele 22 de personaje in cele mai diverse stiluri – la propriu si la figurat – de la sumerieni la japonezi. Doi monstri, devin Huwawa si Taurul ceresc, prin "sculpturile" lui Alexandru Radvan.
"Povestea lui Ghilgamesh este un vis sau un cosmar…" – Dragos Galgotiu
Regizorul si-a dorit un spectacol vizual, nonverbal, si prin miscarea scenica (coregrafia Silvia Calin) ar vrea sa comunice intensele trairi existentiale ale lui Ghilgamesh, relatiile cu divinitatea si lumea din jur. Actorii se vor agita, supusi cerintelor viziunii regizorale, pentru a se exprima prin expresii corporale stangaci infaptuite. Doar Istvan Teglas in Enkidu s-a adaptat excelent in scena aparitiei sale viziunii regizorale. Transformarea personajului dintr-un primitiv ce merge in patru labe, intr-un luptator, ramane un moment apreciabil al reprezentatiei, actorul fiind un "dansator" remarcabil. Intervine si cuvantul in acest spectacol prin numeroase monologuri. Fiecare personaj are monologurile sale in care va povesti ce fac celelalte personaje care ii asculta tiradele. Interpretii recita afectat, strident, ca in teatrul vechi aceste monologuri. (Doar Constantin Cojocaru reuseste sa sustina convingator lungul monolog al lui Utnapishtim). Astfel concepute de viziunea regizorala, personajele nu mai au identitate, sunt doar niste papusi manipulate, care din cand in cand vin in fata si recita fara sens o istorie despre ceva sau cineva. Si Ghilgamesh (Tudor Aaron Istodor) este o papusa frumos invesmantata si anosta. Numerosii actori ai distributiei depun eforturi (pentru miscare si recitare), dar nu reusesc sa transmita nimic convingator. Astfel tratata "Epopeea lui Ghilgamesh" devine o poveste oarecare despre… a fost odata un individ ce se credea nemuritor etc. Plictisit, spectatorul o asculta patru ceasuri si se poate intreba: "De ce a ramas in istoria culturii acest Ghilgamesh?". Spectacolul lui Dragos Galgotiu nu reuseste sa-i ofere un raspuns, sa-l dumireasca asupra sensurilor pilduitoare, detinute de legenda ce a supravietuit multor milenii, aceasta fiind transformata teatral acum intr-un "cosmar".
Epopeea lui Ghilgamesh
Drama. 3h 45 min.
Un spectacol de Dragos Galgotiu.
Cu: Tudor Aaron Istodor, Istvan Teglas,
Gabriel Pintilei, Ionel Mihailescu, Constantin
Cojocaru (…) Teatrul Odeon (021.314.72.34).
Pret bilet: 31,80 – 15,90 lei.