Actuala criza economica a pornit in Statele Unite si pe buna dreptate semnele unei redresari la nivel global sunt asteptate tot de aici. Este greu de crezut ca economia mondiala ar putea sa depaseasca criza fara ca America sa reintre pe crestere economica. De aceea, datele despre economia americana sunt asteptate in fiecare luna cu infrigurare de analisti si comentatori, care incearca sa descifreze incotro se indreapta cea mai dezvoltata economie din lume, in vreme ce demnitari si lideri politici din diverse tari construiesc proiecte si fac planuri tinand seama de ceea ce se intampla in America.
O serie de indicatori publicati in ultima vreme sunt interpretati cu optimism, fiind considerati o dovada a apropierii sfarsitului crizei si a inceputului redresarii, pe care unii o plaseaza chiar in trimestrul patru al anului 2009. Intre semnele ca a trecut ce a fost mai rau se situeaza statisticile privind ocuparea fortei de munca (nivelul concedierilor a scazut de la peste 650 de mii de persoane lunar la 460 mii), indicele productiei industriale, reluarea timida a tranzactiilor imobiliare si a constructiilor de noi locuinte sau consolidarea situatiei institutiilor financiare. Pietele financiare s-au stabilizat intr-o mare masura, iar cresterea (ezitanta) a preturilor actiunilor poate fi considerata ca o sporire a increderii investitorilor.
Exista insa si multi specialisti care atrag atentia ca aceste date trebuie interpretate cu prudenta. Desi numarul celor concediati este in scadere, somajul s-a dublat in ultimele 16 luni pentru a ajunge la 9,5 la suta, cel mai ridicat nivel din ultimii 16 ani. Numarul total al locurilor de munca desfiintate de la inceputul recesiunii este de 7,2 milioane, egal cu totalul locurilor de munca create pe parcursul ultimilor 9 ani. Asa cum observa Mortimer Zuckerman, editorialistul de la US News and World Report, statisticile privind ocuparea fortei de munca subestimeaza contractia ce a avut loc pe piata muncii, numarul real al celor in cautare de loc de munca depasind 16 la suta. Iar perspectivele de crestere a ocuparii raman modeste – acelasi autor estimeaza ca un nivel al somajului de 11 la suta se va mentine timp de cativa ani. 40 la suta din angajati considera ca recesiunea va continua pentru inca un an.
O asemenea perspectiva putin incurajatoare determina familiile sa adopte un comportament prudent, de limitare a cheltuielilor si de crestere a economiilor. Aceasta tendinta este binevenita pe termen lung, insa combinatia intre somaj ridicat si limitarea cheltuielilor de consum are ca efect pe termen scurt reducerea cererii agregate, ceea ce va intarzia procesul de redresare a productiei.
Sectorul financiar a fost beneficiarul unui pachet masiv de ajutoare guvernamentale care au prevenit un posibil colaps. In ultima vreme, cateva mari banci au reusit sa-si majoreze capitalul, solicitand chiar rambursarea imprumuturilor guvernamentale acordate pentru a se elibera de constrangerile pe care programul de ajutor le impune. De asemenea, unele banci au anuntat rezultate financiare surprinzator de bune pe primele trimestre ale anului 2009.
Motive de ingrijorare se mentin totusi. Se asteapta ca inca din aceasta toamna unele banci sa fie lovite de o replica a cutremurului creditelor ipotecare resimtit in 2008, aceasta venind acum dinspre sectorul proprietatilor comerciale (cladiri de birouri, centre comerciale, apartamente finantate de diversi dezvoltatori). In aceasta zona cu imprumuturi de 1.800 miliarde dolari, proportia incidentelor de plata a crescut alarmant in ultima vreme si putine banci sunt provizionate suficient pentru a face fata acestei situatii. In plus, asa cum observa profesorul Nouriel Roubini de la New York University (devenit faimos pentru ca a prezis inca din 2006 criza financiara), va urma un val de falimente ale multor companii din industrie si servicii, care vor afecta si sectorul bancar.
Si toate acestea, in pofida pachetului de stimulare a economiei propus de presedintele Obama, care a injectat mii de miliarde de dolari in economie. Numai faimosul program TARP de 787 miliarde ar fi trebuit sa plafoneze cresterea somajului la 8 la suta si fiecare dolar cheltuit in program ar fi trebuit sa genereze o crestere de 1,5 dolari. Nimic din acestea nu s-a intamplat. Multi acuza birocratia care a intarziat distributia sumelor; altii considera ca este nevoie de mai mult timp pentru ca efectele asteptate sa se manifeste. Laureatul Premiului Nobel Paul Krugman se afla printre cei care cer cu insistenta un nou pachet de stimulare.
si in Romania toata lumea asteapta "mugurii redresarii" si este dornica sa citeasca orice informatie noua despre situatia economiei intr-o nota optimista. Prudenta ne indeamna totusi sa observam ca semnalele sunt amestecate si, chiar daca redresarea va incepe undeva in urmatoarele sase luni, ea va fi un proces dureros si de durata. Politicile guvernamentale trebuie sa tina seama de perspectiva pe termen mediu, dozand resursele in consecinta. Este important nu numai cand iesim din criza, ci si cum iesim din criza. Tocmai aici sta secretul folosirii crizei ca pe o oportunitate.
