Senatorul Mihai Răzvan Ungureanu, 45 de ani, fost şef al spionajului românesc, atrage atenţia că Moscova „redeschide o Cutie a Pandorei: separatism şi divizare teritorială“. „Instabilitatea din Ucraina poate contamina statele din jur“, inclusiv România, mai spune Ungureanu.
Pentru a explica pericolul, Mihai Răzvan Ungureanu vorbeşte despre „o casă care arde“, aflată lângă o altă casă: „Nu cumva se răspândesc scânteile şi la casa vecinului, care încă nu arde?“. „Transnistria ar putea redeveni, în condiţiile actuale, o zonă conflictuală fierbinte“, susţine Mihai Răzvan Ungureanu, precizând că „evoluţiile din Ucraina generează o ameninţare imediată la adresa independenţei şi a integrităţii teritoriale a Republicii Moldova“.
Mihai Răzvan Ungureanu, prezidenţiabilul Forţei Civice, recunoaşte eşecul partidelor de dreapta înaintea parlamentarelor, dar crede că „necesitatea“ va constrânge aceste formaţiuni să colaboreze înainte de scrutinul pentru Cotroceni. MRU spune că liberalul Crin Antonescu „nu este preşedintele de care are nevoie această ţară“.
Ideea de a-l susţine pe Antonescu din partea „dreptei“, aşa cum a sugerat Traian Băsescu, nu este bună din punctul de vedere al fostului premier MRU, care nu va vota nicicând o astfel de soluţie: „În momentul în care spui că din două rele îl alegi pe cel mai mic, în acel moment ai pierdut bătălia“.
Vedeţi posibilă o moţiune de cenzură, după modelul celei care a dus la căderea guvernului condus de dvs. în 2012?
M.R.U. Da, este posibilă. Tehnic vorbind, în momentul în care majoritatea e despărţită de opoziţie printr-un număr redus de mandate, trecerea unei moţiuni de cenzură devine posibilă. Problema e că o astfel de moţiune ar putea să nu fie credibilă prin participarea PNL, care a girat până acum Guvernul Ponta. Pe de altă parte, o moţiune de cenzură poate fi utilă şi dacă trece şi dacă nu, prin dezbaterea pe care o generează.
Cum ar putea fi dizlocat un grup aflat acum sub influenţa PSD în favoarea actualei Opoziţii?
M.R.U. Din punct de vedere teoretic am putea spune că o astfel de dislocare ar fi posibilă ca urmare a înţelegerii unei necesităţi politice: necesitatea revenirii unei guvernări responsabile în România. Din punct de vedere practic am putea vorbi despre lipsa de atractivitate a USD şi a coaliţiei care urmează să se instaleze. Este vorba despre o alianţă care nu gândeşte în termeni strategici, ci în paşi mărunţi, mizând pe imediat.
De ce formaţiunile de dreapta nu au putut să facă o strategie comună înainte de ruperea USL?
M.R.U. Eu am vorbit despre o astfel de necesitate încă din 10 decembrie 2012, dar vocea mea a sunat în pustiu. Nu am întâlnit decât pietre, teoreticieni, oameni cu viziuni înguste şi lideri politici care gândesc în limita propriei supravieţuiri.
Vă referiţi la şeful PDL, Vasile Blaga?
M.R.U. Mă refer la toate partidele de dreapta. Din fericire dialogul există, dar este fără efect. Totul se rezumă la aşteptare: hai să vedem ce se întâmplă după… şi totul pare să se reducă la supravieţuirea acestor partide. Este inconfortabil pentru mine să constat indiferenţa liderilor de dreapta faţă de cursul pe care l-a luat România.
Ar fi putut fi păstraţi parlamentarii UDMR în Opoziţie? Aţi încercat dvs. şi ceilalţi lideri de dreapta să negociaţi acest lucru, înainte ca PSD să-i invite la guvernare pe maghiari?
M.R.U. UDMR are propria logică politică. În acelaşi timp celelalte formaţiuni de dreapta nu au nici un proiect comun. Era clar de la început că USL nu poate fi bătută cu fragmente risipite. Avem nevoie doar de liste comune la europarlamentare şi de un candidat comun la prezidenţiale.
PDL a declarat de la început că va merge singur pe liste la europarlamentare, dar de ce nu v-aţi înţeles cu PMP?
M.R.U. Am avut discuţii permanente în ultima jumătate a anului trecut. Discuţii care nu au dus la nimic, la început din cauza faptului că din punct de vedere juridic PMP nu exista.
Şi după ce s-a înregistrat, ce v-a oprit să aveţi o listă comună pentru europarlamentare?
M.R.U. Nu reuşim să depăşim cadrul teoretic.
Totuşi, ce v-a împiedicat?
M.R.U. Toţi au vrut o absorbţie a Forţei Civice. Nu a existat partid care să nu încerce acest tip de viol politic: de la PDL până la PNŢCD. Toţi au pornit de la ideea că Forţa Civică nu există şi că ar fi vorba doar despre Mihai Răzvan Ungureanu: e un fel de aroganţă, pe care cei 18 mii de membri ai Forţei Civice nu pot să o înghită.
Comasarea partidelor de dreapta, inclusiv prin metoda absorbţiei, nu ar fi dus la întărirea acestei zone politice?
M.R.U. Ba da. Acesta e un obiectiv pentru un orizont mai larg de timp, sper că nu pentru 2050, de a avea un singur mare partid de centru-dreapta.
Deci nu excludeţi comasarea prin absorbţie?
M.R.U. Nu, dar nu acum.
4 martie ar fi fost ultima zi în care s-ar mai fi putut depune actele pentru formarea unei alianţe înaintea europarlamentarelor. Este un eşec?
M.R.U. Da, dar nu din partea noastră. Am vorbit în gol. Probabil că unii sunt mult mai interesaţi să-şi rezolve propriile probleme folosind instrumente politice.
Deci Forţa Civică va candida pe cont propriu, veţi fi pe lista pentru scrutinul europarlamentar?
M.R.U. E foarte posibil.
Veţi fi cap de listă pentru europarlamentare?
M.R.U. Nu ştiu, rămâne de văzut.
Adrian Papahagi spunea la începutul anului, cu ceva vreme înainte să plece din PMP, că acest partid şi-ar fi luat angajamentul să vă susţină la prezidenţiale. Mai e valabilă această promisiune?
M.R.U. Au existat mai multe declaraţii din partea PMP şi le mulţumesc celor care s-au referit public la prezidenţialele de la sfârşitul anului. Îmi pare rău că profesorul Papahagi se retrage dezamăgit din politică. E o pierdere. Între Marin Anton şi Adrian Papahagi, l-aş fi ales pe cel din urmă.
Deci nu există un angajament de susţinere a dvs. la prezidenţiale?
M.R.U. Pentru aceasta trebuie să existe o decizie a partidului.
Aţi discutat această soluţie şi cu Elenea Udrea?
M.R.U. Am discutat cu foarte mulţi din PMP. Ezită. Probabil au alte calcule.
Traian Băsescu a lăsat de mai multe ori să se înţeleagă că, după trecerea în opoziţie a lui Crin Antonescu, acesta ar putea fi susţinut de toată dreapta într-un eventual tur doi al prezidenţialelor. Aţi putea fi de acord cu un astfel de calcul?
M.R.U. Va fi candidatul dreptei fără mine. În momentul în care spui că din două rele îl alegi pe cel mai mic, în acel moment ai pierdut bătălia. În momentul în care te angajezi într-o luptă de dimensiunea şi importanţa prezidenţialelor, porneşti cu gândul că învingi răul, indiferent de dimensiunea lui.
Scenariul dvs. este că PNL este cel care ar trebui să vă susţină?
M.R.U. Pentru a fi preşedinte trebuie să ai în spate cinci milioane de voturi. Ele nu vin de la PNL, PMP, PDL …, ci de la cinci milioane de cetăţeni români. Bineînţeles că vom discuta acest lucru şi ne vom ralia unui singur candidat la preşedinţie.
Care să fiţi dvs.?
M.R.U. Nu am cum să nu mă gândesc şi în aceşti termeni. Îmi doresc să fiu eu acela.
Dar de ce nu credeţi că ar putea fi Crin Antonescu, deocamdată situat mai bine în unele sondaje?
M.R.U. Crin Antonescu nu este preşedintele de care are nevoie această ţară. A avut o perioadă de interimat şi nu îl cred în nici un fel pregătit pentru această funcţie. Nu are nici experienţa, nici maturitatea necesare unui şef de stat. Nu are suprafaţa politică externă necesară şi nici cunoaşterea administrativă pentru o astfel de funcţie. Românii îşi vor alege exact preşedintele de care au nevoie, cum s-a întâmplat şi până acum.
Cum veţi convinge celelalte partide să vă susţină, de pildă cum îi veţi convinge pe liberali, un partid care v-a oferit fotoliul de ministru de Externe în 2005?
M.R.U. Vor fi negocieri. Sper să mă întâlnesc cu oameni care să aibă viziune, pentru care să conteze în primul rând interesul României, nu al propriului partid. Oricum, viitorul preşedinte al ţării are nevoie de susţinerea unei asocieri de partide. Ne vom pune în faţa lumii, Antonescu şi Ungureanu, spre comparaţie, pentru că aşa se va da votul.
Contează să aveţi susţinerea lui Traian Băsescu?
M.R.U. Contează susţinerea fiecărui cetăţean, nemaivorbind de Traian Băsescu, fiindcă preşedintele are un electorat propriu, influenţă politică şi proiecte. Mi se pare logic ca anumite lucruri pe care le-a început Traian Băsescu să fie continuate cu un supliment de energie şi de determinare. Cred că Traian Băsescu a făcut un serviciu enorm funcţiei prezidenţiale arătând că preşedintele nu este o mobilă. A făcut paşi esenţiali pentru independenţa justiţiei şi consolidarea democraţiei, mai sunt însă multe care trebuie făcute în continuare. Urmează proiectul unui alt preşedinte, care poate să ducă mai departe şi să încununeze cele începute de Traian Băsescu. Nu-l văd pe Crin Antonescu în stare de acest lucru.
Ce vă face să credeţi că partidele de dreapta vor reuşi să susţină un singur candidat înaintea primului tur de scrutin al prezidenţialelor?
M.R.U. Necesitatea politică şi evidenţa.
O regrupare după primul tur va fi prea târzie?
M.R.U. Depinde ce vrem: grupare în jurul binelui sau în jurul răului. Eu sper că lucrurile vor fi discutate după europarlamentare, pentru că aceasta va fi testul dacă România vrea să facă o altfel de politică sau dacă vrea să rămână în aceeaşi matrice: de 25 de ani vedem la televizor aceleaşi figuri, uşor îmbătrânite, dar cu mai multă experienţă în a face rău.
În ce fel va fi afectată România de o eventuală dezmembrare a Ucrainei?
M.R.U. Consecinţele sunt nenumărate. Cea mai îngrijorătoare este însă constituirea unui focar de instabilitate în regiune, care ne afectează foarte mult, pentru că decredibilizează regiunea. Instabilitatea poate contamina statele din jur. Nu înseamnă imediat că România va deveni instabilă, dar imaginaţi-vă o casă, care se află lângă o altă casă care arde: nu cumva se răspândesc scânteile şi la casa vecinului, care încă nu arde? Efectele economice sunt neplăcute şi înseamnă fuga investitorilor, incapacitatea de a oferi certitudine, variaţii mari ale cursurilor de schimb. O Ucraină instabilă poate determina o Republica Moldova instabilă şi din clipa aceea focul e în casă.
Credeţi că există riscul desprinderii Transnistriei de Republica Moldova, pe fondul violenţelor din Ucraina şi al intervenţiei Rusiei?
M.R.U. Se poate întâmpla orice. O secesiune a Ucrainei poate da idei oricui şi arată că nu mai există graniţe sigure, ceea ce este foarte grav.Evoluţiile din Ucraina generează o ameninţare imediată la adresa independenţei şi a integrităţii teritoriale a Republicii Moldova. Moscova redeschide o Cutie a Pandorei: separatism şi divizare teritorială. Mă tem că Transnistria va redeveni, în condiţiile actuale, o zonă conflictuală fierbinte, în condiţiile în care Rusia pune în practică doctrina intervenţionismului armat, la mai bine de 20 de ani de la încheierea Războiului Rece.
România ar putea fi deci, la rândul ei, contaminată?
M.R.U. Da, mai ales din punct de vedere economic. Dar cu cât se adânceşte criza ucraineană, cu atât se va aştepta mai mult din partea României, pentru diminuarea efectelor negative pe care un focar le poate avea asupra spaţiului imediat şi a parteneriatelor strategice. Din păcate, România nu este încă pregătită să joace un rol internaţional: tăcerea guvernanţilor în clipa în care criza din Ucraina şi-a făcut simţite efectele a arătat că politicienii se gândesc mai mult la scaunul lor decât la ceea ce se întâmplă în jurul României.
Traian Băsescu a lansat anul trecut un nou proiect naţional: unirea României cu Republica Moldova. În ce fel ar putea fi atins acest obiectiv?
M.R.U. Nu e nimic rău să speri că naţiunea se va reîntregi în trupul său, dar e bine să gândeşti în termenii a ceea ce îţi oferă realitatea şi politica internaţională. În acest moment România poate influenţa pozitiv drumul european al Republicii Moldova. Uniunea Europeană trebuie să devină atractivă pentru toţi cetăţenii moldoveni, nu doar pentru cei vorbitori de limba română. Deocamdată nu există decât proiectul aducerii Republicii Moldova în graniţele UE. Atunci vom fi toţi împreună laolaltă.
