• Curtea de Apel a descoperit că actele de constatare şi notele privind înregistrările convorbirilor purtate de Sorin Ovidiu Vîntu şi Popa Virgil în perioada 1-2 decembrie 2009 (depuse la filele 68-79) nu poartă nicio semnătură sau ştampilă a instituţiei care le-a întocmit, lipsind de asemenea şi dovada de înregistrare la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. „Drept urmare, în raport de lipsa de autenticitate a înscrisurilor depuse la filele 3-5, 13-29 şi 68-79, constatând că acestea nu au nici valoarea unor copii certificate de procuror în conformitate cu dispoziţiile art.205 alin.3 C. pr. pen., Curtea nu le va avea în vedere la soluţionarea cauzei”.
• Judecătorii au mai arătat că datele primite de Parchetul General prin comisia rogatorie formată în Cipru nu sunt suficiente pentru a motiva arestarea întrucât nu aduc elemente noi, ci întăresc lucruri deja ştiute de anchetatorii români
• Curtea de Apel Bucureşti arată şi că Tribunalul Bucureşti a făcut confuzie când a examinat propunerea de arestare a lui SOV şi a partenerilor săi, judecătorul depăşind limitele sesizării. Mai exact, Tribunalul ar fi reţinut, în mod greşit, că se cere arestarea pentru fapte comise în perioada octombrie 2009 – septembrie 2010, deşi Vîntu şi restul sunt învinuiţi doar pentru fapte comise în perioada octombrie – decembrie 2009.
• Completul arată totodată că pericolul social al faptei lui Sorin Ovidiu Vîntu a scăzut, de la momentul comiterii faptelor până când Parchetul a cerut arestarea, mai ales că favorizatul, Nicolae Popa, a şi fost arestat în Indonezia.
Judecătoarea Rotaru: Vîntu nu trebuia eliberat
În motivare este prezentată şi opinia separată a judecătoarei Cristina Rotaru, care consideră că Sorin Ovidiu Vîntu şi omul de afaceri Octavian Ţurcan nu ar fi trebuit eliberaţi, iar recursul împotriva arestării preventive trebuia admis doar în cazul lui Alexandru Stoian.
„Analizând încheierea recurată, consider că prima instanţă a analizat în mod corect, în vederea luării măsurii arestării preventive, faptele penale din perioada octombrie – 2 decembrie 2009, rezultând din considerente că activitatea desfăşurată de inculpaţi în perioada ulterioară începerii urmăririi penale este considerată ca una ce potenţează pericolul pe care inculpaţii îl prezentau pentru ordinea publică,” arată judecătoarea.
„În prezenta cauză, consider că luarea măsurii arestării preventive este îndreptăţită şi de faptul că iniţial s-a luat de către Parchet măsura obligării de a nu părăsi ţara, măsură ce s-a dovedit a fi insuficientă, din moment ce inculpaţii au avut în continuare un comportament care, conform indiciilor din cauză, a sfidat organele judiciare prin repetarea unor fapte cu conotaţie penală.
Ca atare, pentru ca actul de justiţie să fie credibil şi eficient, se impunea ca împotriva celor doi inculpaţi să se ia o măsură preventivă mai aspră, de natură a împiedica pentru viitor săvârşirea unor astfel de fapte,” consideră Rotaru.
