Strada i-a dat un şut zdravăn domnului Dragnea şi l-a trântit la podea. Unde este acum opoziţia parlamentară, ca să valorifice această victorie şi să-i ţină în corzi pe pesedişti? Nicăieri. Face joc de picioare, dar nu-şi atinge adversarul. Domnul Dragnea obţine exact ceea ce doreşte: timp ca să îşi revină din înfrângerea pe care a suferit-o în faţa sutelor de mii de români care au ieşit în stradă.
Desigur, există multe nuanţe în ceea ce priveşte acţiunile opoziţiei parlamentare. Unii s-au străduit şi au acţionat. Mulţi, probabil majoritatea, au tăcut discret. Câţiva, deloc puţini, au fost de partea PSD fără nicio ruşine. Trăgând linia, după 13 zile, putem spune că opoziţia parlamentară s-a comportat corect, dar fără să strălucească cu nimic. Aici este marea mea nemulţumire şi îngrijorare: unde sunt liderii? Unde sunt ideile? Unde este viziunea acestor politicieni? Nu există. S-au comportat ca nişte elevi mediocri, care nu vor decât să treacă clasa.
Am să vă prezint o scurtă comparaţie între viziunea, talentul şi inventivitatea celor din stradă şi blazarea, înmlăştinirea, parlamentarilor din opoziţie.
Aproape în fiecare dimineaţă, la ora 9.00, un protestatar se ducea în Piaţa Victoria, scria pe zăpadă „Rezist”, iar din blocul alăturat un partener al acestuia făcea o fotografie şi o posta pe Facebook. Fotografia devenea virală. Semnalul către sutele de mii de nemulţumiţi era dat: trebuie să fim solidari, diseară ieşim şi noi! Vă mai ofer câteva exemple ale formidabilei inventivităţi a manifestanţilor: mitingul copiilor – ideea unei tinere mame, cu doi minori – conturarea tricolorului de către circa 70.000 de oameni aflaţi în faţa Guvernului, sutele de lozinci ironice la adresa lui Liviu Dragnea sau proteste inedite, precum cel unui tânăr care a stat de veghe toată noaptea în Piaţa Victoria.
Cu ce idei a venit opoziţia parlamentară? O moţiune de cenzură răsuflată, unde s-au ţinut nişte discursuri nesărate? Cei din USR au făcut puţin spectacol, după care au adormit în plenul Senatului, ajungând astfel bătaia de joc a Antenei 3. Mi-am pierdut timpul uitându-mă peste interpelările adresate Executivului: banalităţi lipsite orice inspiraţie.
Situaţia este tristă. Sutele de mii de oameni care au ieşit în stradă au salvat imaginea României şi au devenit un model pentru protestatarii din alte ţări. Dar, repet întrebarea, unde sunt liderii care ar trebui să preia şi să joace mingea pe care protestatarii le-au ridicat-o la fileu?
Mi-aş permite să speculez, pentru că nu există încă date statistice despre cei care s-au luptat cu regimul Dragnea între 31 ianuarie şi 12 februarie: ei sunt actuala sau viitoarea clasă de mijloc a României, oameni pe care i-aş defini de dreapta pentru că s-au săturat de un stat prea-puternic şi ultra-corupt. Desigur, manifestanţii se vor feri să se înregimenteze ideologic la dreapta sau la stânga. Însă ei îşi dau seama că sistemul medical de stat a eşuat şi trebuie dez-etatizat. Sunt tineri care vor o educaţie de calitate pentru copiii lor – specializări care să corespundă cerinţelor pieţei muncii, limbi străine, etc. – şi care înţeleg sau intuiesc dezastrul din învăţământul de stat, controlat de sindicate şi de eterna gaşcă a Ecaterinei Andronescu. Este capabilă actuala opoziţei parlamentară să le ofere proiecte credibile? Pentru că de promisiunile de majorare a salariilor bugetarilor se ocupă PSD-ul.
Îmi amintesc că victoria din 2004 a Alianţei D.A. împotriva unui atot-puternic Adrian Năstase a fost pregătită din timp de nişte lideri cu viziune, cu curajul de a înfrunta maşinăria PSD şi cu foarte multă creativitate şi inspiraţie: Valeriu Stoica, Emil Boc şi Traian Băsescu. Nu vreau să le ridic statuie, ci doar să accentuez ceea ce lipseşte actualei opoziţii parlamentare. Este profund divizată, şi nu vorbim doar de disputele dintre partide, ci şi de conflictele interne din PNL şi USR. Liberalii par mai decişi ca niciodată ca, la congres, să termine cu discursul anti-corupţie şi să promoveze în fruntea partidului o gaşcă de clienţi ai Antenei 3. Preşedintele Klaus Iohannis a început foarte bine bătălia cu PSD, dar în scurt timp şi-a dovedit limitele. Înţeleg că vrea să fie reales – să nu fim farisei cerând politicienilor să nu se uite spre viitoarele alegeri! – dar cred că, structural, el rămâne un pseudo-liberal creat la şcoala USL, fără să înţeleagă aspiraţiile generaţiei care acum a ieşit în stradă.
Dacă opoziţia instituţionalizată nu este capabilă să valorifice victoria Străzii, PSD îşi va reveni. PNL, PMP şi USR fie vor înţelege cum s-a schimbat societatea, fie societatea va găsi o alternativă la aceste formaţiuni prematur anchilozate şi adormite în fotoliile din Parlament.
