In ciuda felului in care partidele noastre parlamentare trag de etern-flexibila noastra Constitutie, nu putem cobori drapelul de pe catarg un an si jumatate sau cat mai dureaza aceste comportamente politice. In apele internationale cel putin, trebuie sa ne pastram un oarecare curs. Mi-am reamintit de asta cand am fost intrebata, destul de brutal, la presedintia germana a UE acum o saptamana, ce fel de politica vom face in urmatorul an si ce fel de leadership vom exercita in proiecte lansate chiar de noi, precum Marea Neagra. Fiind un expert onest, le-am spus sa nu se bazeze pe noi in anul care vine, ca nimeni nu poate promite vreo linie coerenta. De asta vreau sa recapitulez azi, sumar, ceea ce se contureaza din ce in ce mai mult ca fiind mostenirea lui Adrian Cioroianu.
Mihai Razvan Ungureanu s-a oferit sa fie ministru intr-un context in care Alianta nu avea cadre. Cum nu avea mare sprijin in partid, in februarie 2005 deja declara ca linia politicii noastre externe vine de la presedintie, ca restul, cadrele adica, de la primul ministru, iar MAE face doar 20%, adica administratie. Aceasta atitudine umila l-a avansat pe M.R.U. in simpatia lui Basescu si a lui Tariceanu deopotriva. M.R.U. nu a spus "nu" nici cand partidul i-a plasat persoane de integritate controversata, ca Sorin Paliga, ambasador, sau Gabriel Stanescu, ajuns consul in mod misterios, nici cand Traian Basescu a inceput sa recompenseze editorialistii favorabili cu ambasade, a facut drepti la tot ce a venit de mai sus, si tot nu a reusit sa plaseze nimanui vreo 18 ambasade. Acest profil de ministru supus, care spune mereu "da" tuturor superiorilor, care au dreptul sa-l debarce la fel de arbitrar cum l-au numit, pe principiul "eu te-am facut, eu te omor", este cel lasat mostenire urmasului sau, care a debutat spunand ca nu vrea sa fie ministrul nici al premierului, nici al presedintelui. Grea misie.
A doua mostenire este chiar substanta politicii noastre externe. E corect ca presedintia livreaza linia, MAE totusi umple desenul cu tuse, acesta e rolul sau. Va rog, deschideti dvs. orice pagina Internet a MAE si vedeti daca gasiti vreun document, strategie sau comunicare de politica externa, cum gasesti in orice minister din lume. Nu veti gasi nimic, nici macar una bucata document in Adobe Acrobat, numai declaratii in limba de lemn pompoasa, care e si mai iritanta decat simpla limba de lemn prafoasa, despre cum o sa contribuim noi la jalonarea drumului Republicii Moldova catre Europa. Nu stim a cui e vina, dar banuim ca a echipei improvizate de M.R.U., el insusi un om cultivat si inteligent, dar care nu a facut niciodata decat reprezentare externa, nu politica externa, punand la partea de conceptie pe alde Lucian Leustean, un camarad de catedra, rasplatit cu postul de ambasador in Slovacia pentru contraperformanta lui (Slovacia cu ce ne-o fi gresit, decat ca e aproape de Viena). Cea mai mare colectie de secretari de stat (au fost opt la un moment dat, dintre care unul dedicat reformei MAE) au produs astfel, impreuna, zero documente strategice citabile, si oricine vine trebuie literalmente sa o ia de la zero.
Punctul al treilea, si ultimul, il constituie confuzia totala intre obiective si mijloace, care mineaza politica noastra externa in intregul ei. In Moldova, dupa cincisprezece ani de asistenta, nu avem un proiect de succes sa aratam, iar cele trei pozitii strategice ale comunitatii internationale tocmai au fost luate de diplomatia maghiara; cu Europa, degeaba dam declaratii de amor regasit, daca le contrazicem prin osardia cu care aparam taxa neeuropeana de prima inmatriculare. Din Kosovo, unde pozitia noastra e mai aproape de Putin decat de Europa, tocmai am evacuat in mare graba cativa baieti de-ai nostri care au tras in si ucis cativa manifestanti albanezi, si erau anchetati pentru asta, dupa care am declarat ca suntem gata sa contribuim si pe viitor la misiunile de mentinere a pacii. Nu era previzibil ca, daca ne manifestam atat de pe fata pro-Serbia, luand o pozitie mai radicala chiar decat unele partide sarbesti, care inteleg ca independenta de facto a Kosovo nu poate decat sa devina treptat una de jure, trupele noastre din Kosovo vor pierde perceptia de neutralitate, care e principalul scut de protectie al unor forte de mentinere a pacii? Cine e pe teren sufera consecintele unei politici de birou la care nu are aerul ca vreun profesionist calculeaza vreodata riscurile, o politica ce se bazeaza pe prejudecati si neintelegere asupra felului in care functioneaza comunitatea internationala, ca si a felului cel mai eficient in care o tara ca a noastra isi poate urmari interesele.
In loc sa ne fi intrebat daca era apt dl Cioroianu pentru slujba, mai bine ne intrebam daca slujba asta mai este apta pentru cineva. z
Alina Mungiu-Pippidi este politolog si presedinte SAR
