Moscova caută aliaţi politici în R. Moldova înainte de referendumul şi alegerile din această ţară şi încurajează formarea unei noi coaliţii, între Partidul Democrat al lui Marian Lupu şi Partidul Comuniştilor al lui Vladimir Voronin, scrie marţi analistul Vladimir Socor în Eurasia Daily Monitor, citat de Mediafax.
Potrivit lui Socor, Rusia luase mai întâi în considerare susţinerea lui Lupu şi a premierului Vlad Filat, lider al Partidului Liberal-Democrat (PLDM), dar se pare că Moscova a renunţat la Filat în iulie sau chiar mai devreme, semnalând acest lucru prin respingerea tentativelor premierului moldovean de a negocia redeschiderea pieţei ruse pentru vinurile moldoveneşti.
Noul scenariu de la Kremlin prevede încurajarea formării unei noi coaliţii, între PD-ul lui Lupu şi PCRM-ul lui Voronin. Analistul aminteşte, în context, că în a doua săptămână a lunii august Voronin şi-a petrecut câteva zile la Moscova, unde a avut convorbiri cu şeful administraţiei prezidenţiale, Serghei Narîşkin, şi cu alţi oficiali. Kremlinul a anunţat vizita, dar nu şi conţinutul discuţiilor, notează Vladimir Socor.
Moscova propune formarea unei coaliţii politice între aceste două partide, în termeni de perfectă egalitate, cu acelaşi număr de candidaţi fiecare, pe o listă electorală comună. Comuniştii stau bine în sondaje, iar popularitatea lui Lupu este pe locul al doilea după cea a lui Voronin, în ciuda lipsei de resurse administrative a acestuia. Moscova pare să se aştepte ca aceste două partide să poată forma o majoritate parlamentară după referendumul din 5 septembrie şi după alegerile care vor urma, scrie Vladimir Socor.
Totuşi, s-ar putea ca aceasta să nu fie decizia finală a Moscovei, cu atât mai mult cu cât ideea unei coaliţii Lupu-Voronin şi a unui bloc politic PD-PCRM este controversată în ambele partide, atrage atenţia analistul.
Între timp, oficialii ruşi continuă, cu ocazia vizitelor lor la Chişinău, să stea de vorbă cu toţi principalii lideri politici, cu excepţia lui Mihai Ghimpu, din cauza gesturilor simbolice ale acestuia de dezobedienţă faţă de Moscova.
Însuşi Narîşkin – care coordonează politica rusă faţă de Moldova – s-a ocupat de liderii politici moldoveni în timpul celor câteva vizite la Chişinău, iar viceministrul de externe Grigori Karasin a făcut la fel (cu excepţia lui Ghimpu şi a partidului său) în timpul celei mai recente vizite a unui oficial rus la Chişinău, la sfârşitul lui iulie.
Astfel, scrie Socor, al doilea eşec al sistemului parlamentar moldovean a deschis largi oportunităţi pentru Kremlin de exploatare a certurilor politice partizane de la Chişinău, Moscova ţintind să devină un arbitru al acestora şi să medieze formarea unui nou guvern la Chişinău, mai flexibil. Moscova vrea să aducă la putere un nou guvern moldovean care să faciliteze atingerea obiectivelor ruse în această ţară.
Principale obiective ruse, spune Vladimir Socor, includ: repoziţionarea Moldovei de la orientarea sa europeană către un dublu vector, european şi rus; determinarea Chişinăului de a accepta de facto, chiar şi fără un asentiment formal (dar măcar fără o contestare), staţionarea trupelor ruse pe teritoriul Moldovei; acceptarea precondiţiilor ruse (neutralitatea Moldovei, „garanţii” ruse) pentru negocierea unei soluţionări a conflictului transnistrean; blocarea elementelor pro-româneşti în afara guvernului şi asigurarea accesului elementelor proruse în guvernul de la Chişinău.
