» Simpaticul personaj cu barba alba le aduce de mai bine de un secol copiilor cadouri.
» Sarbatoarea Craciunului, cu iz din ce in ce mai comercial in oras, aduce si traditii pastrate cu sfintenie in satele din Transilvania.
A fost odata ca niciodata Mos Craciun, cu povestile si cadourile sale. Povestea se repeta in fiecare an in luna decembrie, cand atmosfera de sarbatoare incepe sa prinda contur imediat dupa Ziua Nationala. Copiii incep sa scrie ravase Mosului. Fiecare cu visele si dorintele lui, fiecare atras de noile jucari aparute pe piata, inspirate din desenele animate sau basmele povestite de bunici. Povestea este veche si de frumoasa si, totodata, foarte bine conservata, chiar daca are mai multe variante. Mos Craciun este versiunea mai noua a Sfantului Nicolae (in engleza Santa Claus ori in franceza Pere Noel) care si-a facut aparitia in secolul I, potrivit traditiei. El imparte cadouri tuturor copiilor in noaptea de 24 spre 25 decembrie. Dar, indiferent de tara, Mos Craciun este acelasi personaj simpatic, jovial, cu barba mare, venit de la Polul Nord pe o sanie trasa de reni, in care are un sac imens cu jucarii.
Mos Craciun are o lista in care sunt trecuti copiii cuminti si copiii neascultatori si aduce daruri pentru cei care merita, intra pe horn si le asaza sub bradul frumos impodobit. Copiii, care de multe ori, ii scriu din timp Mosului ce ar dori sa primeasca, se pregatesc nerabdatori cu poezii si cantecele pe care, cu emotie, le vor prezenta langa bradul impodobit inca din Ajunul Craciunului.
O sarbatoare a familiei si a credintei
Craciunul ramane insa o sarbatoare a familiei, a credintei si a colindelor, chiar daca Mosul e mai bogat sau mai sarac, chiar daca nu a nins si sania nu aluneca si ajunge ca mai putine daruri pentru ca le cara in spate si sunt grele.
Oricum, dincolo de personajul mitic, cel mai popular obicei al romanilor in aceasta perioada a anului ramane colindatul in noaptea de ajun. Gospodinele pregatesc carnea pentru sarmale, cea pentru friptura, osanza pentru prajituri. Copiii, pe vremuri primeau la colindat covrigi, nuci si mere, dar in zilele noastre ei primesc bani si dulciuri. In zona Clujului, primii care dau tonul vestirii nasterii lui Isus sunt copiii. "Primii care vestesc Nasterea Domnului sunt pitaraii (copiii colindatori) pe care gazdele-i asteapta cu mare bucurie, rasplatindu-i cu mere, nuci si colaci.
Acestora le urmeaza cetele de feciori care s-au constituit inca de la Sanicoara. Aceste cete au un conducator bine stabilit si se intalnesc la o casa unde se face si sezatoare, aici urmand a-si stabili si repeta colindele. Despre cete se stie ca au un rol foarte important si bine definit in viata traditionala a satului, prin intermediul acestora asigurandu-se transmiterea obiceiurilor intre generatii. Colindatul incepe la casa preotului, apoi a dascalului, urmand apoi, tot satul, din casa in casa. Sarbatoarea este vestita printr-o colinda la fereastra, dupa care se intra in casa cu "colinda gazdei". Daca gospodarul are fete, colindatorii canta "colinda fetei", daca are feciori, "colinda feciorului", sau, dupa caz, amandoua. Colindatorii sunt rasplatiti cu "un colac mare si frumos", carnati, tuica sau vin. Feciorii cetei joaca fata gazdei si o cheama la jocul organizat de acestia in zilele de Craciun", povesteste Maria Golban, director la Directia de Cultura, Culte si Patrimoniu din Cluj.
12 zile cat un an intreg
Sarbatoarea craciunului simbolizeaza inceputul unui ciclu folcloric dominat de sarbatori si ritualuri stravechi, care incepe in 25 decembrie si tine pana in 6 ianuarie. "Aceste 12 zile simbolizeaza cele 12 luni ale anului, care, pe parcursul lor, creste, se maturizeaza, imbatraneste si, in final, moare. Se spune ca in prima parte a ciclului timpul se degradeaza, se mareste noaptea si umbla duhurile rele, care pot influenta viata oamenilor si in noaptea dintre ani. Colindele se caracterizeaza si prin puterea de a crea o atmosfera optimista, in care se formuleaza dorinte si sperante, unele chiar fabuloase. Un exemplu il poate constitui si urmatoarea urare a pitarailor din Hunedoara: «Cati carbuni in vatra, Atatia petitori la fata, Cate pietre pe rau, Atatea stoguri de grau; Cate aschii la taietor, Atatia copii dupa cuptor»."
Colindatul este un ceremonial complex care, prin texte cantate sau strigate, iar uneori prin masti, dansuri, acte si gesturi rituale, formule magice, transmite vestea mortii si renasterii divinitatii, urari de sanatate, rod bogat, implinirea dorintelor in Noul An, in special casatoria fetelor. Cetele de colindatori pot fi formate numai din feciori sau pot fi mixte, de la cateva persoane pana la cateva zeci de colindatori," spune Maria Golban.
Junii din Apuseni
"De exemplu, formarea cetei de colindatori, numiti «Juni» la Maguri ori la Marisel, se face in sezatoare (haba) sau la casa unui fecior, cu doua saptamani inainte de Craciun. Conducatorul – staroste, birau, graitor – ales dupa un anumit cod este investit cu mari responsabilitati: sa vegheze la buna comportare a tineretului pe toata perioada sarbatorilor, sa organizeze repetitiile, sa angajeze si sa asigure masa la diferite case si sa plateasca muzicantii, sa organizeze jocul, sa adune banii de la tineret, sa «graiasca» colacul etc. Numarul tinerilor care alcatuiesc ceata este diferit de la sat la sat, asa dupa cum si numarul cetelor difera dupa marimea satelor. In Morlaca sunt impartiti, de exemplu in josani, susani si valeni", spune Maria Golban.
Dar indiferent de numarul colindatorilor, de bogatia bucatelor de pe masa sau a obiceiurilor traditionale, bine conservate in unele zone, de darurile aduse de vestitul Mos, sarbatoarea ramane una pur crestina. Asta nu inseamna ca obiceiurile pagane nu s-au pastrat cu aceeasi "sfintenie". In ziua de Craciun, colindatorii vin cu "Turca", "Steaua", "Vicleimul" si "Irozii". Iar "Mos Craciun" aduce in sac… Anul Nou, cu obiceiurile si superstitiile sale. Momentul in care Anul Vechi este ingropat este simbolizat prin stingerea ritualica a unui foc, iar prin reaprinderea acestuia este anuntat Noul An.
Busuiocul aduce imaginea ursitului
"In noaptea dintre ani fetele obisnuiesc sa-si puna busuioc sub perna pentru a-si visa ursitul si tot acum tinerii joaca «Vergelul», sau alte practici pentru aflarea ursitului. In unele zone, in acea seara copiii se aduna in jurul pomilor neroditori si ii ameninta cu toporul daca nu vor rodi nici la anul, iar daca noaptea este luna plina, anul care vine va fi roditor. Se mai crede ca in aceasta noapte se vad arzand comorile ingropate pe care doar oamenii buni le pot vedea", spune Maria Golban.
Tot in aceasta noapte au loc o serie de acte ritualice, cu rolul de a apara intreaga gospodarie. Un obicei practicat si astazi in Apuseni este "calendarul de ceapa" – metoda de prezicere a vremii pe perioada anului urmator. Sunt alese 12 felii de ceapa, egale, peste care este pusa sare. Apoi feliile de ceapa sunt asezate pe 12 farfurii si primesc numele lunilor anului. Peste noapte, unele felii raman uscate, semn de seceta, iar in altele sarea se topeste, semn ca in acele luni vor fi precipitatii. Se spune ca si in aceasta noapte se deschide cerul si vorbesc animalele, iar focul si luminile trebuie sa ramana aprinse. A doua zi dimineata, copiii pornesc la urat cu "Plugusorul".
