Vor sa castige voturi calcand peste cadavrele unor oameni cu vieti secerate in accidente de munca. Fac angajamente in public fara nici o retinere, in conditiile in care, in Valea Jiului, moartea circula liber prin abataje si la sfarsitul anului 2008. Nu se gandesc la lipsuri sau risipa, nu-i intereseaza cum muncesc si traiesc angajatii si familiile lor, ce pericole pandesc personalul la locul de productie din cauza starii precare a utilajelor si tehnologiilor invechite. Mentalitatea lor de sefi a ramas incremenita in anii ‘70, pe vremea cand economia tarii era condusa de Manea Manescu sub directa indrumare a primului miner al tarii – Ceausescu. Tot acolo se afla priponita si incompetenta manageriala a multor conducatori privind punerea in aplicare a unor programe de investitii cu bani de la stat in masura sa dinamizeze industria extractiva si sa dea siguranta lucratorului in subteran.
Cea mai mare parte din directorimea din sectorul minier a avut insa un alt of, ceva mai raspicat decat cel legat de conditiile de lucru lasate de izbeliste de multi ani – acela de a deveni parlamentar. Unii ca Surulescu s-au saturat de minerit nu din cauza ca au obosit dand la lopata, ca nu mai pot sa suporte masca de gaze atunci cand inspecteaza minele de carbune pline de metan. Sau pentru ca le este rusine sa mai incaseze salarii barosane in conditiile in care Compania Huilei are datorii mari la stat. O asemenea abordare nu si-a facut loc in constiinta lor nici dupa tragedia de la Petrila, soldata cu multi morti si raniti, cauzata in mare parte de dispretul pentru omul simplu, pus sa munceasca fara protectie intr-un mediu extrem de periculos. Adevarata proba a nepasarii si a insultei a fost data, in aceste zile, de sefii minerilor, care candideaza pentru fotoliul de senator sau deputat.
In timp ce cadavrele ortacilor zac pe fundul minei, directorul general al companiei lepromite familiilor cu doliul la poarta sprijin total pentru munca si viata minerilor, incercand sa se agate cu disperare de increderea oamenilor, prin afise electorale lipite pe toate gardurile, pe care sta scris sloganul "Croit pentru Valea Jiului"! Cu acelasi tupeu isi continua drumul politic si responsabilul cu securitatea miniera din galerii, care – atentie! – doreste sa ajunga deputat la colegiul Aninoasa-Petrosani-Petrila, adica acolo unde au fost ciopartiti de explozie 12 mineri, iar alti 14 au fost arsi de foc din cap pana-n picioare. Cum oare mai cred acesti candidati ca minerii pot sa inghita promisiunile si angajamentele intr-un moment de criza maxima, dandu-le votul dupa toata nenorocirea intamplata in aceste zile in Valea Jiului, cand pe unii ii ingroapa familiile, iar pe altii ii cerceteaza procurorii?
Am senzatia ca acesti oameni, care vor sa fie alesi de multimea necajita, se bucura in adancul sufletului de faptul ca sunt in atentia presei in campania electorala, chiar daca sunt invinuiti de omorarea minerilor pusi sa lucreze in conditii de pericol maxim. Compatimirea celor disparuti in subteran se rezuma doar la ferparele aparute in ziarele regionale, toti candidatii inscrisi in colegiile din zona Vaii Jiului considerand ca in acest mod si-au facut datoria de oameni politici care merita sa primeasca recunostinta prin vot, pe 30 noiembrie, din partea minerilor si a familiilor lor. Intrebat de ce nu renunta sa mai candideze, avand in vedere tot ce se vorbeste prin fata si pe la spate despre situatia existenta la Compania Huilei, cauzata de nepasarea conducerii administrative, actualul director general, candidat liberal, a declarat ca o eventuala retragere din competitie in acest moment ar fi "un gest de lasitate".
Mai mult, directorul Surulescu este convins ca ortacii sunt alaturi de el, drept pentru care le-a promis o viata mai buna in timp ce acestia isi jeleau mortii pe la morga. Daca amenintarea transmisa de colegii mortilor si ranitilor – "Minerii nu te iarta!" – poate fi considerata drept o sustinere politica si morala, asa cum incearca sa convinga opinia publica Surulescu, inseamna ca acest om si altii ca el nu au inteles nimic din dramatismul evenimentului petrecut in aria responsabilitatilor ce revin conducerii companiei in fruntea careia se afla. De unde si parerea ca prea putin intereseaza faptul ca minele de carbune au devenit adevarate cimitire unde se ingroapa minerii pe capete. In tot acest timp, candidatii isi vad de treburile politice si de conturile din banca, livrand amaratilor gogosi electorale de pe pozitia unor sefi care ar fi avut grija mai tot timpul sa nu lipseasca aerul curat in abataje, echipamentele de protectie, infrastructura moderna si salariul la sfarsitul lunii. Aiureli.
Dispretul a fost evidentiat ieri si cu ocazia inmormantarii celor patru mineri ale caror cadavre au fost recuperate luni de salvatori, prin postarea in apropiere a bannerelor electorale cu portretele unor candidati "croiti pentru Valea Jiului", despre care trebuia sa afle familiile, rudele, prietenii si colegii de mina prezenti la slujba de pomenire a ortacilor disparuti. Vedeti cum se calca peste cadavre?
