Norvegia a sarbatorit ieri cu mare pompa centenarul independentei, obtinuta fara violenta, in termenii unui episod descris drept „o lovitura de stat realizata din creion”. Abia revenit dupa o lunga convalescenta, dupa ce a suferit doua operatii pe cord la varsta de 68 de ani, regele Harald al V-lea, in uniforma de gala, a asistat la o ceremonie in Parlament.
Pe 7 iunie 1905, in aceeasi cladire, Parlamentul norvegian decidea unilateral dizolvarea uniunii existente din 1814 cu Suedia, uniune ce reprezenta „o casatorie” fortata pentru Norvegia. Tara fusese cedata de fosta sa putere tutelara, Danemarca, aflata de partea invinsilor la finele epopeii napoleoniene. In pofida unor momente de tensiune ce au adus cele doua tari in pragul razboiului, Norvegia si Suedia s-au separat efectiv dupa cateva saptamani, fara nici un singur schimb de focuri. Descris de media norvegiana ca „o lovitura de stat realizata cu creionul”, episodul este citat astazi ca un model de „divort” amical intre doua natiuni.
Acest divort „ramane un exemplu la care ar trebui sa aspiram in lumea noastra, o lume inca sfasiata de conflicte”, declara secretarul general al ONU, Kofi Annan, in timp ce istoricul norvegian Geir Lundestad, director al Institutului Nobel ce decerneaza premiul pentru pace cu acelasi nume, arata ca episodul ar fi putut inspira Iugoslavia sau fosta URSS in momentul imploziei lor ori Rusia actuala fata de teritoriile sale secesioniste, cum ar fi Cecenia. Dar in Norvegia si Suedia acelor ani existau puternice curente democratice, ceea ce a facilitat lucrurile. Ieri, premierul suedez, Goran Persson, a felicitat Norvegia, precizand: „Trebuie sa aratam respect si sa impartasim bucuria norvegienilor”. De la separarea lor cele doua tari au avut drumuri diferite. Norvegia, atlantista si membra a NATO, a refuzat aderarea la UE, in timp ce Suedia, neutra si nemembra a Aliantei Atlantice, este membra a UE. Dar amandoua sunt solidare cand este vorba sa apere modelul scandinav al statului-providenta.
