Disidentul anticomunist Vasile Paraschiv, unul dintre semnatarii protestului lui Paul Goma împotriva lui Ceauşescu, a murit vineri, la vârsta de 82 de ani. Ieri a fost înmormântat în Cimitirul Viişoara din Ploieşti.
Membru PCR de la 18 ani, Vasile Paraschiv şi-a depus carnetul de partid în 1968, devenind un critic al regimului, exact în perioada în care începeau osanalele la adresa lui Nicolae Ceauşescu. În 1977 a semnat scrisoarea de protest alături de Paul Goma, iar în 1978 a înfiinţat primul sindicat muncitoresc din România comunistă: Sindicatul Liber al Oamenilor Muncii. După primul său discurs anticomunist în faţa muncitorilor, Paraschiv a fost răpit de Securitate, dus într-o pădure şi torturat. Pentru a-l discredita în faţa muncitorilor, a fost internat la psihiatrie şi supus unor tratamente extreme, printre care administrarea de şocuri electrice.
„Când te bat la tălpi, te doare creierul”
Într-un interviu acordat anul trecut, Vasile Paraschiv a povestit calvarul prin care a trecut: „Am avut parte de trei internări în spitale de psihiatrie pe criterii politice. Care m-au distrus complet. Dintr-un om normal, m-au făcut nebun, ca lumea să nu ia în considerare ce spun. Am fost răpit de Securitate când mă duceam la serviciu dimineaţa. M-au dus în pădure şi m-au bătut timp de şapte zile şi şapte nopţi, cu pumnii, cu bastonul, până când leşinam. Atunci am văzut şi eu că te doare de fapt creierul când te bat la tălpi”.
67 de securişti şi activişti PCR au încercat să-l reducă la tăcere, dar, asemenea polonezului Lech Walesa, Paraschiv nu a cedat. În 2008, a făcut plângere penală împotriva torţionarilor săi, dar Parchetul General a dat soluţia de neîncepere a urmăririi penale. Justiţia a refuzat să-i dea despăgubiri pe motiv că a primit decoraţii de luptător comunist, a apărut în cărţile de istorie, iar televiziunile şi presa au vorbit despre el, după cum povesteşte fostul său coleg de suferinţă, deţinutul politic Constantin Matache.
Paraschiv a fost (şi ar trebui să fie) un model de perseverenţă în principii şi de refuz al compromisului. Deşi putea să profite de atenţia acordată de actuala guvernare, Paraschiv a refuzat decoraţia dată de preşedintele Traian Băsescu, pe motiv că acesta nu s-a ţinut de cuvânt: nu i-a pedepsit pe torţionari şi nu le-a tăiat pensiile lunare de peste 100 milioane de lei vechi. A fost părăsit de autorităţi, dar s-a bucurat de aprecierile lui Paul Goma, Dorin Tudoran, Vladimir Tismăneanu, care l-au elogiat în scrierile lor. A murit discret, dar numele lui va rămâne în cartea de istorie.
