Ashley White, locotenent în armata americană, a murit recent într-unul dintre atentatele cu bombă din Kandahar, din sudul Afganistanului, fiind prima victimă despre care superiorii săi spun că era o prezenţă necesară în rândurile combatanţilor. În vârstă de numai 24 de ani, rolul locotenentului White era special pentru că trebuia să facă lucruri care păreau imposibile pentru colegii ei bărbaţi, cum ar fi, de pildă, să le câştige încrederea femeilor afgane.
Moartea ei subliniază şi riscurile pe care le presupun trimiterea femeilor soldaţi în misiuni alături de trupele de elită ale Statelor Unite în misiuni speciale care să lucreze în sate izolate, scrie cotidianul turc Hurriyet. Cu toate acestea, cadrele superioare din armată şi, deseori, femeile soldat care au participat la acest program spun că rezultatele sunt foarte bune, chiar şi pentru că alimentează dezbaterea privind rolul femeii pe câmpul de luptă.
„Putem face lucruri pe care bărbaţii nu le pot face şi ei încep să îşi dea seama de acest lucru acum”, le-a spus jurnaliştilor, potrivit ziarului turc Hurriyet, sergent Christine Baldwin care, la fel ca şi Ashley White, a fost printre primele femei trimise în Afganistan în acest an în calitate de trupe antrenate spacial pentru „aport cultural”.
De cele mai multe ori, militarii bărbaţi nici nu pot vorbi cu femeile afgane din cauza regulilor culturale stricte pe care acestea sunt obligate să le respecte, mai ales legate de separarea sexelor şi de tradiţia potrivit căreia femeile ar trebui să petreacă cea mai mare parte a timpului în casă, fără să le vadă nici o persoană străină. Dacă militarii ar fi insistat, nu ar fi obţinut decât o neîncredere din partea sătenilor.
Trupele prezente în Afganistan au fost privite încă de la început cu suspiciune, în special din cauza „raidurilor nocturne” pe care militarii le făceau frecvent în urmă cu zece ani, care presupuneau forţarea intrării în casele afganilor, noaptea, în ciuda faptului că locuinţele sunt considerate sanctuarele femeilor autohtone. Christine Baldwin mărturiseşe într-un interviu că aici ar fi intervenit rolul femeilor soldat care ar fi putut lua legătură cu femeile afgane şi ar fi putut să afle restul de informaţii necesare de la ele, mai ales că, în Afganistan, femeile şi copiii reprezintă aproximativ 71 la sută din populaţie.
Abia acum doi ani, atunci când comandanţii trupelor americane şi-au dat seama că deşi încercau să aplice principiile contrainsurgenţei pentru a-i apăra pe civili, că mesajul lor nu ajunge la întreaga populaţie afgană. Astăzi, femeile soldat au un rol special în ajutorarea unităţilor de comando.
Ele sunt antrenate să descopere informaţii importante pe care colegii lor, bărbaţi, nu ar avea cum să le obţină, să le identifice pe femeile afgane insurgente şi să depisteze dacă acestea sunt folosite pentru a ascunde arme. Americancele au fost în prima linie a confruntării încă de la începutul războiului din Afganistan, dar de-a lungul timpului au mai fost folosite pentru a intra în contact cu populaţia afgană mai ales prin intermediul iniţiativelor privind sănătatea.
Ashley White era una dintre puţinele femei care se aflau pe front în Afganistan, iar comandatul forţelor armate speciale americane a subliniat, la moartea ei, că „a avut un rol crucial ca membru al operaţiunilor. Eforturile ei subliniază importanţa şi necesitatea de a avea femei pe front astăzi”.
Comandantul, sergentul-major Ledford Stigall, a spus, la rândul său, că „Am aşteptat prea mult timp pentru a obţine aceste rezultate. Mulţi s-au concentrat numai pe capturare şi lichidare şi era nevoie de cineva că nu este vorba numai de ucideri, este vorba de dezvoltarea unuie ţări care să poată avea grijă de ea. Femeile au o voce. Ele îi pot influenţa pe bărbaţii din societatea lor.„
