Evenimentul secolului, cum a fost numită nunta regală, s-a încheiat, dar ecourile nu s-au stins încă. El va continua să fie subiect de discuţie mult timp de acum încolo, ca un reper atât pentru cum ar trebui să arate un eveniment monden de mare anvergură, cât şi pentru ceea ce reprezintă monarhia, în general, şi în special pentru Regatul Unit.
Cele câteva trăsături pe care le alăturăm automat când auzim cuvântul englez, precum punctualitate, rafinament şi eleganţă, umor tipic, au fost şi acum cele care au stat pe buzele tuturor celor care au urmărit evenimentul. A fost o lecţie de stil pe care familia regală britanică a oferit-o deopotrivă celor care iubesc monarhia şi celor care consideră că monarhia este depăşită.
A întărit convingerea că stilul este deasupra modei, că nu are nici o legătură cu luxul ostentativ, că poţi fi rafinat şi elegant mizând pe simplitate. Unii consideră că poţi învăţa să ai stil. Alţii consideră că acest lucru nu se poate învăţa. Eu cred că, într-o anumită măsură, totul se poate învăţa. Şi stilul şi civilizaţia şi eleganţa şi rafinamentul. Şi mai cred că ele există şi în societatea românească, chiar dacă într-o mai mică proporţie, doar că sunt prea puţin mediatizate. Şi nu sunt considerate valori.
