Batalia fara scrupule pe care regele mondial al otelului, Lakshmi Mittal, o duce de luni de zile pentru acapararea grupului siderurgic european Arcelor s-a incheiat ieri prin victoria rasunatoare a magnatului indian. Mittal-Arcelor, concernul rezultat din fuziunea celor doi giganti, va detine o suprematie zdrobitoare pe piata mondiala de profil.
„O casatorie din interes care se poate transforma cu timpul intr-o casatorie din dragoste” – astfel a calificat Joseph Kinsch, presedintele Consiliului de administratie de la Arcelor, decizia de a accepta oferta Mittal. O decizie adoptata in unanimitate de directorii grupului european, la capatul a noua ore de consultari. „E o mireasa tanara, dar sper ca va fi o casatorie durabila”, a afirmat „ginerele” Lakshmi Mittal.
Oferta de preluare agresiva lansata pe 27 ianuarie de tenacele miliardar indian nu a putut fi refuzata. Mittal a urcat succesiv pretul, de la 28 de euro la 37,7 euro si apoi la 40,4 euro pentru fiecare actiune Arcelor, smulgand in final acordul ravnitei „mirese”. Oferta este mixta – 69% in titluri, 31% cash -, atingand un total de 25,4 miliarde de euro, din care 8,5 miliarde de euro bani gheata.
Fuziunea va fi supusa votului actionarilor Arcelor la sfarsitul lunii si, daca va fi aprobata, va insemna aparitia unei entitati atotputernice in domeniu. Uriasa companie va controla 10% din piata mondiala a otelului, cu o productie de 116 milioane de tone pe an, de trei ori mai mult decat orice alt concurent. Mittal-Arcelor va avea 320.000 de angajati (intre care si cei de la Combinatul Siderurgic din Galati) si o cifra anuala de afaceri de 60 miliarde de euro. Actionarii Arcelor vor detine 50,6% din actiuni, restul de 49,4% revenindu-le celor de la Mittal. Un prim efect al fuziunii va fi debarcarea lui Guy Dolle, patronul Arcelor, care s-a batut cinci luni pentru respingerea ofertei Mittal.
Reactiile la aceasta „nunta siderurgica” au fost impartite. Ministrul indian al Finantelor s-a declarat „mandru” ca un compatriot a ajuns „cel mai mare fabricant de otel din lume”. In schimb, in Rusia vestea a cazut ca o pilula amara, avand in vedere ca Arcelor era „petita” si de compania Severstal a oligarhului Alexei Mordasov. Daca Mordasov s-a declarat „surprins”, presa rusa nu si-a ascuns frustrarea, emitand ipoteza ca Arcelor a utilizat Severstal ca stratagema pentru a-l forta pe Mittal sa mai adauge ceva banuti la oferta initiala. Dezamagire si in Franta, unde conceptul de „patriotism economic”, lansat in 2005, a primit o grea lovitura prin aceasta tranzactie. Fostul ministru de stanga Jean-Pierre Chevenement a rabufnit impotriva „dictaturii paralelor” si a criticat „nesocotirea interesului national al Frantei”. Se putea fara clevetitori la asa „nunta” mare?
