21 de morţi, 627 de pacienţi diagnosticaţi cu periculosul sindrom hemolitic-uremic HUS, 1526 de persoane infectate cu bacteria EHEC, un tip virulent al bacteriei E.coli: acesta este bilanţul făcut public de Institutul Robert Koch, centrul federal pentru prevenirea şi controlul bolilor. O pistă „fierbinte” a sursei infecţiei s-a dovedit falsă.
Săptămâna trecută, autorităţile germane anunţaseră că bacteria EHEC s-ar fi răspândit prin intermediul unor castraveţi importaţi din Spania, şi care ar fi fost contaminaţi la o fermă din provincia Almeria. Anunţul a fost făcut înainte ca probele de sol şi apă luate la ferma spaniolă să fi fost analizate – iar rezultatul a fost, spre mirarea autorităţilor sanitare, negativ: castraveţii spanioli nu erau sursa infecţiilor.
Retractarea nu numai că a înfuriat guvernul şi agricultorii spanioli, care pretind că suferă pierderi de 200 de milioane de euro pe săptămână, cauzate de scăderea către zero a vânzărilor – pierderi pentru care spaniolii îi învinovăţesc pe germani, ameninţând chiar cu acţionarea în judecată pentru răspândirea unui zvon nejustificat – dar a obligat autorităţile din Germania să îşi reia ancheta de la început, sub presiunea crescândă a presei de a face cât mai curând publice rezultatele.
Totodată, partidele de opoziţie din parlamentul de la Berlin au atacat neimplicarea guvernului Merkel în anchetă – deşi nu au specificat în ce ar fi putut consta o implicare.
Pe acest fond de panică şi, pe alocuri, aproape isterie, depistarea sursei adevărate a bolii ar putea calma populaţia neliniştită şi, mai important, ar putea opri răspândirea bacteriei.
Mugurii organici de soia şi fasole, suspecţi nedovediţi
Metodele noii investigaţii nu s-au deosebit cu mult de cele folosite de poliţiştii criminalişti. În primul rând, autorităţile sanitare au încercat să afle unde s-ar fi putut infecta bolnavii. Ancheta a dus către un restaurant din Lübeck, „Kartoffelkeller”; un grup de 37 de femei, membre ale Societăţii Germane de Impozite, au mâncat acolo pe 13 mai. 17 dintre ele s-au infectat cu bacteria EHEC, iar o membră a grupului a murit ca urmare a infecţiei.
Cu toate că personalul restaurantului nu prezintă nici o urmă de infecţie, inspectorii sanitari au fost aproape siguri că au identificat sursa: muguri de soia şi fasole, folosiţi în „Kartoffelkeller” ca ingredient al salatelor. Inspectorii au luat urma mugurilor, şi aceştia i-au condus în Bienenbüttel, o mică comună din landul Saxonia Inferioară, unde autorităţile au controlat şi închis serele fermei Gärtnerhof, producătoare de muguri organici.
Într-o conferinţă de presă, Gert Lindemann, ministru al Agriculturii în landul din nordul Germaniei, a declarat că inspectorii din subordinea sa sunt siguri că au găsit „o urmă foarte clară către sursa infecţiei” – atât de clară încât ministerul său a recomandat cetăţenilor să renunţe temporar la consumul mugurilor de soia. Surpriza a venit însă luni după-amiază, când testele de laborator a mugurilor de la Gärtnerhof au ieşit negative. Deoarece au trecut însă mai mult de două săptămâni de la erupţia de infecţii, testele ar putea fi neconcludente, nefiind exclus ca numai o anumită tranşă de muguri să fi fost contaminaţi. Pentru experţi, Gärtnerhof este în continuare sursa cea mai probabilă a erupţiei infecţiilor, un lanţ lung de indicii ducând către ferma din nordul Germaniei.
Următorul mister: cum a avut loc contaminarea?
Proprietarul firmei Gärtnerhof, Klaus Verbeck, s-a arătat mai curând mirat de acuzaţiile care i se aduc: el a declarat pentru săptămânalul Der Spiegel că la creşterea mugurilor se folosesc exclusiv sămânţe şi apă – fără orice fel de îngrăşăminte chimice sau naturale. Într-adevăr, chiar dacă se va dovedi totuşi că mugurii produşi de Gärtnerhof într-o anumită perioadă erau contaminaţi, nu este încă deloc clar cum s-a întâmplat acest lucru; o posibilă sursă ar putea fi apa folosită pentru stropirea sămânţelor. La fel de posibil, însă, este ca unul dintre angajaţii firmei să nu se fi spălat pe mâini destul de bine după folosirea toaletei.
Ministrul Lindemann oferă şi o a treia posibilitate, care ar absolvi firma Gärtnerhof de orice vină: sămânţele folosite provin din import, şi nu este exclus ca ele să fi fost contaminate încă din ţara lor de baştină. Totuşi, Lindemann a preferat să nu numească ţările din care au fost aduse sămânţele – „ca să nu punem alte naţiuni la stâlpul infamiei”, după cum a spus.
Se pare, aşadar, că oficialii germani au tras concluziile potrivite după cearta cu Spania.
