Martirul revoluţiei din Iran a fost Nada, o tânără de 26 de ani care a fost împuşcată pe străzile din Teheran. În Tunisia, eroul a fost Mohamed Bouazizi, un absolvent de facultate şomer care şi-a dat foc în faţa clădirii Guvernului. Cel care a dat startul revoluţiei din Egipt a fost Khaled Said.
Said, un tânăr afacerist din Alexandria, a fost omorât în bătaie de poliţia egipteană pe 6 iunie 2010. Moartea bărbatului a stârnit indignare în rândul egiptenilor şi a dus la crearea unei pagini de Facebook care îi poartă numele. Profilul virtual al unui om mort a devenit una din forţele din spatele revoltelor ce au început săptămâna trecută în Egipt.
Anonimul administrator al paginii de Facebook, cunoscut sub numele de El Shaheed (care în traducere înseamnă martir) a avut un rol important în organizarea celor mai mari demostraţii pe care le-a văzut Egiptul din 1970. Nici măcar cei care îl ajută pe El Shaheed să coordoneze protestele nu îi cunosc identitatea.
„Nimeni nu ştie cine este”, a declarat activista Esraa Abdel Fatah pentru Newsweek. Cunoscută sub porecla de „Fata Facebook”, Fatah a reuşit în 2008 să organizeze o grevă naţională cu ajutorul profilului ei virtual. Un alt activist, Basem Fathy crede că anonimatul persoanei din spatele profilului de Facebook este un lucru important deoarece îi dă credibilitate.
„El Shaheed este un om mort în jurul căruia se încing spiritele. Nu are gen, nume. Nu există un lider. Totul ţine de idei „, afirmă un activist din America care este în strânsă legătură cu Egiptul.
El Shaheed- un om obişnuit care nu vrea glorie
Într-o serie de interviuri acordate revistei Newsweek încă din momentul în care revoluţia din Cairo era o idee pe Facebook şi până când Internetul din Egipt a fost blocat, El Shaheed a refuzat să îşi dezvăluie identitatea. El nu a acceptat să vorbească despre viaţa sa, dar conversaţiile pe care le-a avut cu jurnaliştii pe chatul Gmail a oferit lumii o imagine a unuia dintre cei mai intriganţi actori ai revoluţiei din Egipt.
” Îmi iau orice măsură de siguranţa pentru a fi sigur că voi rămâne în anonimat, dar desigur îmi este şi frică”, spune omul din spatele numelul El Shaheed.
Inspiraţi de protestele din Tunisia
Pagina de Facebook denumită „We Are All Khaled Said” a apărut pentru a iniţia o campanie împotriva toturii şi a brutalităţii poliţiei. Dar totul s-a schimbat după ce preşedintele tunisian Zine El Abidine Ben Ali a fost înlăturat de la putere după protestele inspirate de manifestul lui Bouazizi.
Atunci pe pagina de Facebook a apărut un post care anunţa ziua în care protestele din Egipt vor începe – 25 ianuarie. „Foarte mulţi egipteni şi-au pierdut speranţa acum mulţi ani şi în aceste zile ei au început să fie mai atenţi la ceea ce fac activişti şi a apărut ideea că putem să facem asta”, a spus în acel moment El Shaheed.
Atunci, 375.000 de persoane urmăreau pagina sa de Facebook. „Puterea Facebook-ului stă în faptul că actualizările ajung pe profilul tuturor. Unele dintre videoclipurile pe care le-am postat au fost distribuite de mai mult de 30.000 de ori. Atât de puternic poate fi un virus. O dată ce este în libertate poate merge oriunde, este de neoprit”, afirma El Shaheed.
Pentru a convinge câţi mai mulţi oameni să iasă pe stradă, El Shaheed avut un contact permanent cu fanii de pe Facebook: sondaje, cereri de sfaturi, postare de flyere care puteau fi descărcate şi date mai departe. „Rolul meu este de a-I motiva pe oamenii, de a-I informa, de a-i încuraja să participe la eveniment şi nu doar să scrie despre el”, a spus El Shaheed care spera atunci că dacă suficienţi oameni vor merge pe străzi, mişcarea va deveni de neoprit.
De ani de zile, grupuri precum „Mişcarea studenţească 6 aprilie” au pus bazele curentului pro-democraţie în Egipt. Ei aveau mai mulţi avocaţi cu ajutorul cărora îi găseau pe activiştii arestaţi care altfel ar fi putut să dispară în mod misterios. Şi aceste grupuri aveau fani pe Facebook şi Twitter, iar în zilele dinaintea protestelor din acest an au reuşit să împartă sute de fluturaşi pe străzi.
Manifestaţii fără discriminări
Pe pagina sa, El Shaheed a evitat să adopte un ton politic sau religios în posturi pentru că vroia să adune grupuri aflate în competiţie care în alte circumstanţe nu s-ar fi susţinut. Lipsită de conotaţii ideologice, pagina a devenit o sursă de inspiraţie atât pentru activiştii veterani, cât şi pentru oamenii obişnuiţi. Limbajul adoptat era unul emoţionant, simplu şi conversaţional pentru ca oricine să înţeleagă fără nici o problemă ideile transmise.
„Miercuri am văzut că voi iubiţi Egiptul- tineretul educat, respectuos şi conştiincios”, spunea un mesaj postat după primul protest în masă din Cairo. „Tu care ai mers şi te-ai mobilizat pentru a curăţa străzile, pentru că sunt străzile Egiptului. Nici un gest cu conotaţii sexuale. Nici o bătaie. Tinerii visează şi îşi doresc această şansă. Şi vom reuşi să ne îndeplinim visul, jur că este un obiectiv realizabil, trebuie doar să fim uniţi”.
Protestatarii nu au adus banere cu mesaje politice la demonstraţii, dar au venit înarmaţi cu steagul naţional: bărbaţi şi femei, săraci şi bogaţi, creştini şi musulmani erau pentru prima dată împreună. ” Nu îmi vine să cred. Nimeni nu poate să îşi imagineze ce se va întâmpla în continuare, nici măcar Mubarak” spunea El Shaheed la o zi după protest.
Cu următoarea mişcare programată pentru acel sfârşit de săptămână, activiştii inclusiv El Shaheed erau ocupaţi cu coordonarea revoluţiei. Ei construiau un document Google care conţinea o listă de cereri adresate puterii statului cât şi instrucţiuni pentru oameni.
Chiar şi dacă mişcarea iniţiată de el a avut succes, omul din spatele paginii Facebook El Shaheed a jurat că va rămâne în anonimat orice s-ar întâmpla. „Acum nu este vorba despre mine, ci despre poporul din Egipt. Vreau să mă întorc la viaţa mea reală de înainte, nu vreau glorie”, a declarat El Shaheed înaintea protestelor de vineri. La scurt timp după aceea, guvernul din Egipt a interzis accesul la Internet.
Două zile mai târziu, Wael Khalil stătea în mijlocul a sute de oameni în piaţa din Tahrir – epicentrul demonstraţiilor. Protestele anunţate pentru ziua de vineri au continuat şi în zilele următoare deranjând în mod evident echilibrul puterii politice.
Secţiile de poliţie din întreaga ţară erau depăşite de situaţie, sediul Partidului Naţional fusese ars în totalitate, iar în faţa sutelor de manifestanţii nimeni nu îndrăznea să apară. Pe tancurile care apăruseră pentru a-I intimida, protestatarii au scris mesaje pro-democraţie fără a fi opriţi de soldaţi.
Într-un interviu telefonic din Piaţa Tahrir , Khalil a spus că din momentul în care accesul la internet a fost interzis, pagina de facebook El Shaheed a devenit inactivă.
Dar poate că în aceste momente nu mai este nevoie de ea pentru că deja işi jucase rolul. Incendiile încă mai sunt prezente pe străzile din capitala Egiptului, oamenii sunt încă împreună şi vorbesc deschis despre revoluţie pentru prima dată după mulţi ani de tăcere şi frică. Şi poate undeva printre ei se află şi omul care poate va schimba istoria ţării în care trăieşte.
