În anul 2025, Parlamentul României l-a reales pe Adrian Severin în funcţia de preşedinte al ţării cu unanimitate de voturi. Cu această ocazie, fundaţia memorială Ion Iliescu a dat publicităţii o misivă adresată de părintele României postdecembriste preşedintelui Severin în vremuri de restrişte, când cariera acestuia din urmă părea să intre într-un declin subit:
Dragă Adrian,
ca veteran al luptei proletare, cunosc prea bine durerea care te încearcă. Am tras nenumărate semnale de alarmă privind spiritul infect de burghez care a cuprins PSD, ruinând până şi carierişti înrăiţi precum tânărul Ponta. Victoraş s-a alăturat gloatei de europarlamentari determinaţi să te linşeze – ştiu, dragule, sunt toţi nişte haimanale lipsite de coloană vertebrală. Ce – parcă ei n-ar avea firme de consultanţă şi legături strânse cu marile corporaţii europene?! Nişte ipocriţi, domne’! Multinaţionalele astea ne-au luat întreprinderile de stat, ce mai contează că pe bani grei. Erau ale noastre, un ultim simbol al măreţelor realizări comuniste. I-am spus lui Adi Năstase de nenumărate ori să nu cedeze şantajului UE privind privatizarea lor – dar ce să-i faci, nu m-a ascultat şi le-a dat pe mâna lăcustelor, cum bine le-a zis tovarăşu’ Müntefering de la SPD.
Adriane, ai fost mereu mai nebunatic, dar acum e cazul să te calmezi şi să-ţi revii. Ai încercat să-mi răstorni supremaţia în 1990, când destui membri ai marii familii socialiste au avut tupeul să pună la îndoială capacitatea mea de a menţine vechile structuri şi metehne laolaltă cu cei mai vajnici reprezentanţi ai ‘Epocii de Aur’. Dar ai învăţat să te lepezi de recalcitranţa ta şi de aura de rebel în care te complăceai şi în final ai reuşit să aduci, ani buni, servicii imense PSD. Graţie experienţei tale câştigate printre şerpii ăia pedişti, ai putut avertiza prompt naţiunea cu privire la adevărata faţă a maleficului Băsescu: un corsar belicos, dornic să înscrie ţara pe coordonatele Occidentului şi ale principiilor sale stupide, neînduplecat în a impune duşmani de clasă gen Morar şi Kövesi în poziţii-cheie ale sistemului judiciar – salvat, până la apariţia golanilor ăstora, aproape miraculos de draga noastră Rodica Stănoiu, care a rezistat eroic presiunilor externe şi care jeleşte şi acum ori de câte ori vede că din toată munca ei aproape că s-a ales praful. Unii consideră, ce-i drept, că ai mers prea departe atunci când ai făcut-o pe Macovei trădătoare sau când ai luat-o pe arătura rasistă, numindu-l pe Băsescu element ‘alogen’ descins direct din Ginghis Han – având, desigur, grijă să zbieri suficient de tare pentru a te face auzit până la Bruxelles. Dar eu te-am înţeles din prima – ameninţarea pe care o reprezentau aceste elemente fasciste era prea mare, iar cei doi şi-o meritau oricum cu prisosinţă.
Din vina exclusivă a presei britanice de-a dreptul teroriste, cariera ta pare dusă pe apa Sâmbetei. Eurosocialiştii te-au lăsat pradă lupilor, pe când imaturul meu succesor consideră că în cazul tău nu mai ajută nici proteste de genul celor pe le-am organizat pentru nea Nicolescu din Argeş – ştii tu, ăla care atribuise 26 de contracte firmelor familiei sale -, fiind decis să-ţi ceară capul, că altă soluţie nu mai vede. Când te-am auzit tânguindu-te că preferi să mori pe câmpul pe luptă decât în patul tău călduţ, am fost atât de mişcat încât mi s-a înceţoşat privirea. Dar ce să-i faci, e exact ca-n vorba aia a mareşalului Bosquet: ‘C’est magnifique, mais ce n’est pas la guerre’.
Ia aminte, dragule, la propriu-mi trecut: La vârsta ta de 57 de ani eram gata tras pe linie moartă, conducând o editură insipidă, pe când dementul de Ceauşescu distrugea toată gloria cauzei noastre. Iar ulterior, deşi salvasem cât s-a putut din esenţa mişcării muncitoreşti, tot n-am rămas ferit de alte drame personale. Crede-mă că şi astăzi îmi mai ies din pepeni la gândul umilitoarelor momente din 2007, când prostănacul ăla de Geoană voia să mă excludă din partidul care este, la urma urmei, preponderent creaţia mea.
Adriane, în aceste momente de criză trebuie să dai dovadă de abilitate: Oficial, trebuie să baţi în retragere, cum ţi-am dat de înţeles şi public – dar temporar, fireşte, că doar lumea uită repede. N-ai nicio grijă – vei avea alţi 25 de ani de carieră în faţă dacă reuşeşti să nu te pierzi cu firea. Dă-l încolo de Parlament European, că doar e plin de burghezi ipocriţi, exact de genul celor pe care Ghiţă Dej obişnuia să-i expedieze rapid la Sighet sau la Canal. Nu te descuraja. Vom avea parte din nou de vremuri bune – cine ştie, poate chiar relativ curând, ca să le mai apuc şi eu.
Ai reuşit să menţii legăturile noastre cu Rusia în general şi Moscova în special mai strânse decât oricare alt membru PSD. Inspiră-te, prin urmare, din povestea vieţii lui Emil Bodnăraş: A avut mintea să trădeze armata regală, să spioneze pentru sovietici, să dezerteze şi să se alăture forţelor lui Stalin, pentru ca după 1944 să fie răsplătit chiar şi cu funcţia de ministru al Apărării. Cât timp pe lumea asta există lideri precum Putin, Mugabe sau Chavez, nici străduinţele noastre nu vor fi în zadar.
Cei 12.000 de euro ceruţi escrocilor de la Sunday Times n-au reprezentat nici hoţie, nici mită, ci doar răsplata cuvenită efortului tău antreprenorial proletar şi cinstit. Naţiunea, prostită deocamdată de satrapul Băsescu şi de şleahta acestuia, va realiza, probabil, cândva acest adevăr. Va veni cu siguranţă şi vremea în care lumea va reuşi să preţuiască toate calităţile tale enumerate mai sus.
Curaj, Adriane!
Pentru conformitate, Tom Gallagher
