» La fel de veche ca multe alte manastiri din Moldova, dar mai putin cunoscuta si mai putin vizitata decat acestea, Manastirea Bujoreni din judetul Vaslui, sau "Manastirea Magarului" cum ii spun localnicii, ascunde o poveste uimitoare despre credinta. Pe aceste locuri binecuvantate de Dumnezeu, acum aproape 450 de ani s-a petrecut o minune. O minune care se propaga din generatie in generatie.
"In tara de jos a mariei-Sale Stefan cel Mare si Sfant, nu departe de salasul marilor vornici ai Moldovei, de la Barlad, spre soare rasare, in inima vechilor paduri de fagi si de stejari, ce astrucau vaile largi si dealurile domoale de altadata, se afla un loc curat si binecuvantat, neintinat de rautate si uraciune, o asezare sihastra, scaldata in tihna si lumina, o sihastrie de calugatori rugatori, care isi pierde obarsia inceputurilor in negura vremurilor de poveste." Asa isi incep povestirea calugarii de la Manastirea Bujoreni, 24 la numar.
Cum treci de Barlad, urcand catre padurile din zona releului de televiziune, iti iese in cale o placuta mica, neinsemnata si modesta, la fel ca vietuitorii manastirii. "Manastirea Bujoreni – 6 km". Mergi pe un drum pietruit cale de 6 kilometri, printr-o padure deasa de fagi si stejari si, la un moment dat, iti piere glasul. Intr-o poiana larga, mai multe cladiri albe, asezate intr-o buna randuiala, te invita la credinta si liniste. E Manastirea Bujoreni, cea ale carei turle zvelte zvacnesc spre albastrul de cicoare al cerului. Acest loc uluitor de frumos, necunoscut de o mare parte a credinciosilor din Romania, are o poveste care te lasa fara grai. Cu blandete si liniste in glas, parintele-calugar Atanasie ne povesteste cum a lucrat Dumnezeu printre oameni, pentru a aparea aici sfanta manastire. "Povestea manastirii noastre incepe undeva la 1570, desi data oficiala de incepere a activitatii monahale este 27 martie 1602. Pe atunci, la 1570, traia in Ardeal un staroste al oierilor, pe nume Ion Brescanu.
Ciobanul venea des in targul Barladului, la negot cu oi. De fiecare data, Brescanu era insotit de un magarus. Cand ajungea la Barlad, de fiecare data, magarusul disparea. O zi-doua, nimeni nu stia de el. Pe urma, aparea singur si, cuminte, se punea la dispozitia stapanului sau. Intr-un an din acea perioada, ciobanul Brescanu a adus la vanzare mai multe oi ca niciodata. Avusese un an foarte bun, si fatasera multe oi. si a facut el 3.000 de galbeni, o suma uriasa pentru acea vreme. A pus banii in desagi, pe spatele magarusului. Plecand spre casa, i-a prins ploaia. S-au adapostit undeva de ploaie, timp in care magarusul a plecat cu desagii de galbeni. Cand a vrut sa imparta banii cu ceilalti ciobani, starostele Brescanu si-a dat seama ca nu mai este magarusul", povesteste calugarul Atanasie.
Icoana facatoare de minuni in scorbura unui stejar
Starostele Brescanu si ceilalti ciobani au mers la padurarul din zona, Eftimie, cel care avea in grija codrii Barladului. L-au intrebat daca nu a vazut cumva un magarus cu niste desagi pe el, prin padurile din jur. Spre surprinderea lor, padurarul, care avea in grija si padurile boierului Bujoreanu, le-a spus ca a vazut in fiecare an acest magarus mergand intr-o poiana, intr-o padure cu stejari seculari. El le-a mai povestit ardelenilor, uluiti, ca a vazut cum magarusul statea ingenuncheat, cu fruntea lipita de un stejar, ore in sir. Atunci, toti au pornit spre acea poiana. Se insera cand au ajuns in poiana padurarul si ciobanii din Ardeal. Cum au iesit din padure, in fata li s-a aratat o imagine incredibila: magarusul era inghenuncheat cu fata spre un stejar si deasupra lui erau mai multe luminite asezate in forma Sfintei Cruci. In acel moment, cu totii au ingenuncheat, dandu-si seama ca locul este binecuvantat de Dumnezeu.
"Seful oierilor, Brescanu, a spus in acel moment ca in poiana respectiva vrea sa ridice un loc de rugaciune, daca vor fi fiind de acord si cei din familia Bujoreanu. La un moment dat, au vazut cum magarusul dadea cu copita la scorbura stejarului. Cand s-au apropiat de scorbura, au zarit uimiti o icoana a Maicii Domnului. Pe loc, au decis sa taie stejarul si, din trunchiul sau sa faca Sfanta Masa pentru viitorul loc de rugaciune", spune calugarul. Stejarul, considerat un simbol al credintei, a fost taiat si, din trunchiul sau, a fost facuta Sfanta Masa, in timp ce lemnul a fost folosit pentru catapeteasma bisericii.
Pe urmele icoanei
Lucrarea lui Dumnezeu a facut ca, in momentul in care a descoperit minunea din scorbura copacului, padurarul Eftimie sa-si doreasca sa-l slujeasca pe Mantuitor. S-a ocupat de ridicarea schitului, s-a calugarit si a primit numele de Pahome, devenind primul staret al manastirii, alaturi de unii dintre ciobanii lui Brescanu. Povestea icoanei gasite in scorbura stejarului este inca mai uluitoare. In iarna anului 1440, cand Moldova era condusa de stefan-Voda, tatal lui stefan cel Mare, hoardele de tatari pustiiau totul in binecuvantatul tinut moldovenesc. Au atacat o manastire si au ucis toti calugarii, in afara de unul, care a fugit cu o icoana facatoare de minuni, la care se inchina insusi domnitorul stefan-Voda, alaturi de cel care avea sa devina peste ani marele conducator al Moldovei. Calugarul a fugit de tatari, a fost ajuns din urma si a fost ranit grav. Cu ultimele puteri, a ascuns icoana intr-o scorbura, dupa care s-a mai deplasat cateva sute de metri.
A murit, lasand in urma un mare mister. Corpul sau a fost gasit de luptatorii lui stefan-Voda, pe zapada, dupa ceva timp. In jurul trupului calugarului erau numeroase urme de animale, dar nici unul nu indraznise sa se apropie de slujitorul Domnului. Cand a ajuns domnitor, stefan cel Mare a cerut sa fie gasita acea icoana din vremea copilariei sale. Nu a reusit, oricati luptatori a trimis in zona. Au trecut 130 de ani de la moartea calugarului si, cu ajutorul lui Dumnezeu, care si-a savarsit lucrarea printr-un magarus, icoana a fost scoasa la lumina. Este si astazi in manastire, desi e pastrata in conditii speciale. Manastirea a fost sfintita la 27 martie 1602 de PS Eftimie, primul episcop al Husilor.
Manastirea ofera, fara plata, cateva zeci de locuri de cazare
In 1999, Prea-Sfintitul Ioachim, Episcopul Husilor, a decis schimbarea lacasului in manastire de calugari. De atunci, manastirea a inflorit. Biserica actuala a fost recladita in anii 2004-2005, pe locul vechii biserici. "Acum, se construieste a doua biserica, in care vor incapea mai multi credinciosi. De la luna la luna, aici vin tot mai multi credinciosi. Duminica, dupa Sfanta Liturghie, toti credinciosii primesc o masa, astfel ca pleaca impliniti spiritual si trupeste. In fiecare duminica, aici vin 200-300 de credinciosi din Barlad si comunele din jur", explica calugarul Atanasie. Manastirea ofera, fara plata, cateva zeci de locuri de cazare in chilii. Credinciosii pot sta aici cateva nopti, fara sa plateasca nimic, primesc trei mese pe zi, merg la rugaciune si se plimba prin padurile din jur.
