Sa traiti, domnu' ministru! Sunt un ofiter din armata pe care o conduceti. Armata romana, da. Numele nu conteaza, mai important e ceea ce vreau sa va raportez. De vreo doua luni ma simt foarte vinovat fata de patrie. Nu stiu ce a fost in capul meu cand am aflat ca unitatea la care lucrez se desfiinteaza, de am ajuns sa fac asa un gest necugetat.
Ca sa fiu mai concret, am luat (ca sa ma exprim eufemistic) de la unitate o gamela tip NATO, o patura, niste petarde de manevra si o pereche de bocanci. Ma gandeam ca oricum nu ne mai trebuie.
Gamela mi-a aruncat-o sotia, patura am dat-o unui vecin, iar bocancii nu mi-s buni si i-am pus in pod. Cu petardele am facut impresie de Revelion.
Ce vreau eu sa va spun este ca m-a mustrat constiinta si doream sa ma confesez si eu cuiva. Nu stiu de ce, ma gandeam la dumneavoastra.
Dumneavoastra sigur ati putea intelege ceea ce simt ca militar. Dragostea fata de patrie, datoria fata de tara, ma rog, toate lucrurile astea… care ne fac inima sa ne vibreze cand suntem sub drapel.
Dragul meu ministru, mai vreau sa-ti spun ca ieri ti-am citit cu baietii declaratia de avere pe site-ul nostru. Tare! Un sincer bravo. Am vazut ce ai facut in 2004 si 2005. Ai realizat cat alti ministii din tarile NATO intr-un mandat. Casa frumoasa si teren la doamna
Laura in Alba Iulia, casa de vacanta la Cugir, bijuterii de 20.000 de euro, 75.000 de euro si 30.000 de dolari in conturi la BCR (bani din 2005), plus o firma la Bucuresti pe numele doamnei. Plus alte firme si afaceri mai vechi. Toate la vedere.
Unul dintre pufani a comentat ca de unde atatia bani intr-un an, dar l-am pus sa spele holurile cu periuta de dinti. Acum nu mai
comenteaza nimeni, mai ales ca stim cu totii de unde sunt banii: de la nunta! Ca doar no-i fi dus si mata acasa bocanci si paturi, ca mine. Va rog sa ma scuzati de gluma.
In incheiere, va multumesc cu inima usurata si va doresc noi succese in declaratia de avere pentru anul care vine, ca rubrici de completat ar mai fi. Armata usoara!
