La 17 ani de la evenimentele din Piata Universitatii, putini mineri isi mai amintesc momentele din anii ’90 si mai putini vor sa vorbeasca despre ele
Foarte putini dintre minerii care au mers la "plantat flori" in Piata Universitatii din Bucuresti mai lucreaza acum in cadrul CNH – ortacii vor sa uite de sangeroasele zile care au stigmatizat pentru multa vreme Valea Jiului. Zoltan Lacatas, presedintele Ligii Sindicatelor Miniere Valea Jiului (LSMVJ) este de parere ca astfel de evenimente nu se mai pot repeta in actualul context: "Nu cred ca astfel de evenimente se pot repeta. Liga Sindicatelor Miniere Valea Jiului si-a cerut scuze, acum doi ani, populatiei Romaniei si victimelor acelei mineriade. In actuala conjunctura si in contextul Uniunii Europene nu-si au rostul protestele de strada, mai ales ca pe cale amiabila, pe calea dialogului, problemele se pot rezolva mult mai bine, bineinteles cu concursul autoritatilor, a factorilor responsabili, care trebuie sa rezolve problemele Vaii Jiului si ale judetului Hunedoara, in general", spune liderul LSMVJ.
Lacatas crede ca imaginea Vaii Jiului se va "spala" in momentul in care oamenii vor intelege ca nu numai minerii se fac vinovati de atrocitatile din 1990. "Din informatiile pe care le avem, minerii au fost manipulati, dezinformati. Cert este ca ei nu aveau cum sa ajunga singuri in acele zone din Bucuresti, la sediile partidelor politice sau sa recunoasca oamenii pe strada", mai spune presedintele LSMVJ.
Dosarul Mineriadei din 1990, aflat in cercetare la Sectia Parchetelor Militare -in care sunt cercetate nume grele, incepand cu fostul presedinte Ion Iliescu – este departe de a se fi incheiat.
Un singur hunedorean este pus sub invinuire pentru acea mineriada in dosarul instrumentat de Dan Voinea, seful Parchetelor Militare din Romania. Este vorba despre Nicolae Camarasescu care, alaturi de liderul minerilor din Oltenia, Marin Condescu, sunt acuzati ca ar fi condus minerii la Bucuresti, iar Camarasescu – fost inginer la EM Aninoasa, trecut in rezerva de la Securitate -a fost in fruntea grupului de comando care a oprit, prin forta, aparitia ziarului "Romania libera" in 14 iunie 1990. Fostul lider al minerilor este invinuit de subminarea puterii de stat, subminarea economiei nationale si crime impotriva umanitatii, dar dosarul este departe de a se fi incheiat.
Mineriada din 13-15 iunie 1990 a fost cea mai sangeroasa dintre toate, iar imaginile care aratau cum fortele de ordine, ajutate de mineri, au intervenit brutal impotriva protestatarilor din Piata Universitatii din Bucuresti si a populatiei civile au ingrozit o tara intreaga, deteriorand grav pe plan international imaginea Romaniei. Masele de ortaci, venite in Bucuresti cu doua garnituri de tren, i-au batut pe "golanii" din Piata Universitatii si au atacat sediile partidelor politice din Opozitie. Conform statisticilor oficiale, in acele zile au fost raniti circa 560 de oameni si au fost inregistrate oficial sase decese.
"Noi muncim,
nu gandim!"
Plecarea minerilor la Bucuresti nu a fost intamplatoare, dupa cum povestea chiar unul dintre fostii lideri, Sterian Casapu, care nu a participat, insa, la actiunea din 13-15 iunie 1990, ci a survenit faptului ca printre oameni s-a aflat ca Ion Iliescu – presedintele Romaniei in exercitiu la acea vreme – ii cheama in ajutor, pentru ca este o lovitura de stat. Trenurile erau pregatite in gara sa-i transporte pe mineri in capitala, pentru "apararea democratiei". Singura persoana condamnata a fost Denes Domokos, lacatus la EM Livezeni, care ar fi incercat sa-l decapiteze pe Marian Munteanu, liderul studentilor din acea vreme. La 17 ani de la anihilarea "zonei libere de comunism", actuala "armata" a minerilor, care in 1990 numara peste 50.000 de persoane mai are doar 11.800 de angajati, a caror principala grija este spectrul disponibilizarilor.
