» In suita celor 12 sarbatori importante crestine se numara si Boboteaza sau Botezul Domnului. Aceasta este celebrata in fiecare an in ziua a sasea a lunii ianuarie. Sarbatoarea se mai numeste si Epifanie, Teofanie sau Aratarea Domnului. Obiceiurile sau mai degraba superstitiile prilejuite de ziua Botezul Domnului sunt pastrate cu sfintenie si difera uneori de la o localitate la alta.
Potrivit unei traditii pastrate in Transilvania, de Boboteaza nu se spala rufe, iar apa sfintita cu aceasta ocazie se spune ca are puteri miraculoase. In unele sate din aceasta zona, in dimineata sarbatorii, inainte de aprinderea focului, batranii strang cenusa din soba si gunoiul din casa pe care le pastreaza pana in primavara, cand sunt presarate pe straturile cu legume pentru a le face rodnice si a le proteja de daunatori. Tot in aceasta zona se spune ca, daca in dimineata de Boboteaza pomii sunt incarcati cu promoroaca, acestia vor avea rod bogat. In aceasta perioada, spun batranii, sunt interzise certurile in casa si nu se da nimic cu imprumut, pe motiv ca se ofera astfel altcuiva belsugul din casa. Preotul merge de Boboteaza la fiecare familie din parohie pentru a sfinti casele si pentru a le lasa apa sfintita si busuioc credinciosilor. Acestea ii vor feri pe oameni de rau, pana in urmatorul an, la urmatorul botez.
In satele din Maramures inca se mai pastreaza obiceiul ajunarii inainte de Boboteaza. In "zaua sacului" se mananca doar bucate de post, in special hribe (ciuperci) si varza, iar fetele nemaritate care vor sa-si viseze ursitul framanta cu noua degete o turta in compozitia careia se pun opt linguri de faina si o lingura de sare. In Maramuresul istoric, pregatirea sfintirii locuintei consta nu numai in dereticat si impodobirea acesteia cu toluri traditionale, ci si in "ascunderea" sub pragul casei a unui manunchi de verdeata. Dupa plecarea preotului, acesta este pastrat dupa oglinda si este folosit intr-un descantec menit sa ii aduca fetei nemaritate cat mai multi petitori. De asemenea, gunoiul din casa este aruncat doar dupa plecarea preotului, deoarece se spune ca in acest fel credinciosul va fi ferit de rele tot anul. Sfintirea propriu-zisa a locuintei se face de catre preotul satului, cu un manunchi de busuioc, in satele nordice fiind precedata de Tiralexa, o procesiune a copiilor care rostesc un cantec menit sa aduca belsug si, din nou, petitori. Apa sfintita in ziua de Boboteaza (agheasma mare) se pastreaza tot anul si se bea inaintea meselor, pana la incheierea praznicului. De Boboteaza, in Banatul Montan, se mananca obligatoriu racituri si se bea vin negru. si aici, la sat, tinerele fete pastreaza unele obiceiuri ce se practica numai la aceasta sarbatoare. "Se spune ca daca merg la miezul noptii la rau, de unde iau apa neinceputa, fetele isi pot vedea ursitul in apa din urcior. Pentru asta mai au nevoie de trei lumanari si o verigheta a unei femei maritate cu cununie si care a nascut un baiat", povesteste Ana Beta.
Cand vine preotul cu Iordanul, unele fete pun pe pragul casei o curea peste care trece acesta, iar cu ajutorul unui fir de busuioc din buchetul preotului asezat sub perna se spune ca ele isi viseaza ursitul.
