Incerc sa fiu obiectiva: Mihaela Radulescu e o profesionista pe sticla, e carismatica si a reusit sa se mentina pe piata media. Cand a lansat, anul trecut, volumul (de articole) "Despre lucruri simple", m-am ferit sa stramb din nas si am dat-o ca exemplu de reusita in materie de marketing editorial. Cartea ei a fost un succes de vanzari, fireste nu pentru ca ar fi o mare carte, ci pentru ca e scrisa de o vedeta. si in acest caz se cumpara imaginea, nu cartea in sine. Insa citesc intr-un tabloid, caruia nu vreau sa-i fac publicitate nemeritata, ca diva si-a angajat un agent literar international (si unul cinematografic) ca sa o sprijine in cariera si dincolo de granitele tarii. Vedeta pregateste acum o carte despre experientele ei din Irak si Afganistan, dar se gandeste sa scrie la un moment dat si un roman. Doua observatii (subiective) rezulta din aceste date (obiective): 1. Mihaela Radulescu nu e scriitoare, e vedeta si tot ce va scrie va fi, in primul rand, expresia unui bovarism comic: Mihaela Radulescu nu e in pericol nici sa se sinucida, nici sa ajunga Gustave Flaubert. 2. Daca diva noastra isi vinde orice extensie a trupului si mintii ei ca fetis celor care o vad duminica la televizor (dar si de luni pana vineri in reclame la asigurari, detergenti s.a.m.d.), nu vad ce impact ar putea avea la publicul international, care nu-i poate adulmeca aura. Pentru americani, Mihaela Radulescu din Romania nu exista, nici ca moderatoare de talk-show, nici (hélas!) ca scriitoare. Cand exista atatia scriitori de valoare care n-au agenti literari (pentru ca nu-si permit acest lux), desi o merita cu prisosinta, faptul ca Mihaela Radulescu are asistenta profesionista fara sa fie scriitor ma face sa rad (amar). Asta inseamna sa n-ai simtul ridicolului, dar sa-l ai in schimb pe cel al expunerii. Face parte din rang.
