Trabzon, oraşul turc de pe malul Mării Negre, cu umiditatea lui apăsătoare din a cărei cauză temperaturile păreau uriaşe, va rămâne multă vreme în mintea celor peste 1.700 de sportivi care au participat săptămâna trecută la FOTE.
Ospitalitatea şi amabilitatea excesivă a gazdelor, dar şi primul contact cu spiritul olimpic vor rămâne adânc înrădăcinate în sufletele competitorilor. De asemenea, Mica Olimpiadă din Turcia va rămâne în amintirea multor tehnicieni drept un exemplu pentru modul în care se poate crea aşa numita mentalitate de învingător încă de la vârsta junioratului, iar componenţii echipei de handbal a Serbiei au oferit un adevărat recital a ceea ce înseamnă încrederea în sine.
Cu priviri ameninţătoare şi cu atitudine de campioni, cu mult înainte de a fi cucerit vreun trofeu, sârbii şi-au îngrozit practic aproape toţi potenţialii adversari. „Cu tricourile lor cu însemnele lui Superman, sârbii par atât de puternici şi de răi încât ne rugăm să nu-i întâlnim în teren”, spunea antrenorul reprezentativei Danemarcei. „Băieţii mei sunt îngroziţi că i-ar putea avea ca adversari, pentru că meciul ar fi pierdut încă de dinainte de a începe”, a completat acesta. Poate că la o astfel de lecţie, ca aceea oferită de handbaliştii juniori din Serbia, ar trebui să asiste mulţi dintre antrenorii români, majoritatea incapabili să le insufle elevilor lor mentalitatea de învingători cu care, de multe ori, se pot câştiga bătălii importante înainte de a intra în teren.
De asemenea, tehnicienii noştri ar trebui să mai lucreze la capitolul care ţine de promovare a imaginii, dacă nu a lor, măcar a sportivilor lor cu rezultate de excepţie. Ar fi foarte bine dacă antrenorii români şi-ar învăţa sportivii să se mândrească cu medaliile pe care le-au cucerit după mii de ore de muncă şi să le arate cu bucurie şi satisfacţie oricui, la orice oră, nu să le ţină ascunse în fundul bagajelor, ca pe nişte lucruri nesemnificative.
Nu numai că nu este o ruşine sau o aroganţă să arăţi lumii întregi rezultatele muncii materializate în trofee, dar a fi campion înseamnă să fii şi un exemplu demn de urmat. Din păcate, astfel de lucruri se întâmplă şi la „case mari”. Chiar unul dintre secunzii cuplului Octavian Bellu şi Mariana Bitang, Lucian Sandu, se numără printre cei care fac confuzii între a fi modest şi a-ţi promova imaginea mândru de propria valoare. Sperăm ca astfel de cazuri să fie întâlnite din ce în ce mai rar, mai ales acum când sportul românesc are nevoie mai mult ca oricând de imagine.
